V-ați dus vreodată la tribunal, să asistați de curiozitate, nu ca martori, fiindcă atunci e cu totul altceva, la un proces de divorț? Mie mi s-a întîmplat. Voiam să mă documentez pentru o povestire. Am fost la mai multe asemenea procese. Intrarea era liberă.
Ce-am putut auzi acolo! Acuzații peste acuzații,întărite de martori, dezvăluiri rușinoase din viața intimă a celor doi, de mi se făcea mie jenă de ceea ce auzeam! Una peste alta, cei din sală mai pufneau în rîs, judecătoarea tinerică restabilea liniștea, dar își acoperea fața cu mîinile cînd nu mai rezista la atacurile umorului involuntar al părților; singurii pe care nu-i părăsea gravitatea de pe fețe erau avocații.
La divorțul dintre PNL și PSD, părțile, cu martorii lor, se dau în stambă pentru ca opinia publică, ajunsă în rol de judecător, să le dea cîștig de cauză. Ceea ce o încurcă însă pe onorata instanță e că și liberalii și pesediștii se jură că nu vor să divorțeze. Se mulțumesc să se plîngă de partener și să spună că așa nu se mai poate.
După toate aparențele Onorata Instanță, adică opinia publică, se scarpină în cap, fiindcă i se cere să se pronunțe asupra unui divorț în care împricinații susțin că nu vor să se despartă. „Păi, atunci, nu vă despărțiți!”
„Nu se poate, Onorată Instanță! Partea adversă vrea să divorțăm, dar nu recunoaște, ca să nu plătească cheltuielile de judecată. Priviți cum m-a învinețit! Și săptămîna trecută nu m-a lăsat să intru în casă!”
„Minte, Onorată Instanță! Întreține relații adultere, mă ponegrește la vecini că n-am grijă de copii și mă perpelește că dă divorț!”
„Tu vorbești, care mă insulți, și-mi faci atmosferă la serviciu, și vrei să vinzi mobila din casă? Onorată instanță, am martori!”
„Vă spun cu mîna pe inimă: minte fără rușine! Stîrnește copiii împotriva mea, le promite că le cumpără jucării și le aduce dulciuri, ca să mi-i antagonizeze. Posed dovezi în acest sens!”
„Cine amenință una, două, Onorată Instanță, că pleacă de-acasă și zice că sîntem despărțiți în fapt, de nu mai știu vecinii în ce situație sîntem în fața legii? Eu cred în valorile familie, că de-aia am spus DA cînd ne-am oficializat relația la tribunal. N-am partener de lăsat, dar cer, fără nici un gînd ascuns, să se pronunțe instanța asupra acestei căsnicii halucinante.”
„Cu asemenea tertipuri halucinante, Onorată Instanță, partea adversă încearcă să ascundă că a schimbat broasca de la ușă, de nu mai pot intra în domiciliul conjugal!”
Instanța (plictisită): „Deci, care dintre părți vrea să divorțeze?”
Ambele părți, aproape la unison: „Partea adversă!”
