Ce se întîmplă cu două instituţii care au vegheat 20 de ani ca sistemul de irigaţii şi îndiguiri să se ducă ploii de suflet, că doar de aia a fost inventată ciordeala şi sinonimul ei, „valorificarea patrimoniului“?
Ce se întîmplă cu două instituţii care au vegheat 20 de ani ca sistemul de irigaţii şi îndiguiri să se ducă ploii de suflet, că doar de aia a fost inventată ciordeala şi sinonimul ei, „valorificarea patrimoniului“? E simplu: Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF) pute a mort bun de dus la „Sfinţii Insolvenţă şi Faliment“ (logic), iar Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) miroase mai bine că niciodată a Bvgetari, carburant scump şi brăduţ odorizant de maşină (şi mai logic, dar numai în româneşte).
Toate de la tanti Lukoil, conform unui contract din 10 iunie, în care ANIF a spart banii ca la o nuntă obscenă de interlopi: benzină şi motorină pentru maşinile instituţiei, 1.990.843 RON, fără TVA, să trăiască naşu’ mare fără număr de-nchisoare! Cu totul de acord, mai ales ca naşu’ (Lukacs Vilmos, şeful ANIF) a făcut bişnisul direct prin Bursa Română de Mărfuri, pe motiv că aşa e normal pentru produse cotate la bursă. Vă vin în cap cuvinte complicate gen „licitaţie“ sau „anunţ de participare“? Snobilor, negocierea directă e prea destul pentru o afacere între doi gentleşmeni.
