Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

City Broke: Herculaneum

Zoom City Broke: Herculaneum

Cînd îți proiectezi city broke-ul de Napoli, e cumva obligatoriu să treci în program o excursie de măcar o zi la Herculaneum și Pompei, ca să vezi cam cît de broke sînt cele două orașe romane de la sudul metropolei italiene îngropate în lava Vezuviului acum 1.940 de ani. Cel mai rapid și ieftin mod de ajuns la Ercolano, localitatea modernă construită peste Herculaneum, e să iei nouă stații trenul de Sorrento din gara centrală Napoli Garibaldi, de la subsolul în care ajungi ca la metrou, depășind un turnichet căruia i-ai arătat cartela cumpărată (2,20 euro) la ghișeul unui vînzător plictisit. Trenul plin de navetiști al operatorului feroviar Circumvesuviana traversează suburbiile napoletane și, în cam jumătate de oră de la plecare, te depune pe peronul stației Ercolano Scavi.

De la gară e simplu: faci stînga pe lîngă biroul de informații turistice care vrea să-ți vîndă bilete de autobuz spre Vezuviu și de șalupă spre Capri și cobori strada principală care se varsă direct în Herculanevm, cum scrie pe frontonul micului arc de la intrare. În Parco Archeologico di Ercolano ai acces imediat ce achiți 13 euro la casieria clădirii în care-ți lași (gratis) și rucsacul la odihnă și gata, ești lîngă balustrada de deasupra orășelului de 4.000 de locuitori de la poalele Vezuviului, distrus parțial de cutremurul din 62 și total de erupția fatală din 79, astăzi un labirint de ziduri cenușiu-cărămizii într-o groapă imensă, la vreo sută-două de metri de Marea Tireniană. Diferența majoră față de mai cunoscutul Pompei e că, aici, valurile de rocă piroclastică solidificată de aproximativ 16 metri înălțime au închis ermetic, ca într-un sarcofag imens, aproape întreg orașul, obiectele din materie organică (plante, țesături, mobilier și alte structuri din lemn carbonizat) păstrîndu-se într-o stare de conservare remarcabilă. Excavațiile începute încă din 1738 și abandonate în 1875 au fost continuate de echipa arheologului Amedeo Maiuri între 1927 și 1961, în ultimii ani săpîndu-se exclusiv doar în zona liniei țărmului antic. Acolo unde, sub arcadele fostelor magazii portuare, se află și acum scheletele celor care au așteptat zadarnic bărcile de salvare pe mare, primul venit cu 80 de kilometri pe oră fiind valul de gaz vulcanic de 400° C.

De aici, de la replicile celor 300 de schelete găsite (originalele își dorm somnul de veci în muzeu), după ce-ai coborît tunelul în pantă de pe esplanada ca de inel de stadion de deasupra rîndurilor superioare, începe, practic, vizita sitului, urcînd spre terasa cu statuia pretorului Marcus Nonius Balbus și, de-acolo, în orașul străbătut de trei străzi paralele intersectate de două bulevarde, Decumano Massimo și Decumano Inferiore. Locurile cele mai interesante sînt cele în care, printre pereți jumuliți și bucăți de coloană, întrezărești modul de viață al foștilor locuitori: fragmentele de frescă și de mozaicuri colorate în mult roșu, galben și ocru, respectiv alb, negru și nuanțe de gri, oalele de ceramică îngropate în vetrele de marmură ale fast-foodurilor vremii, rama patului și ușile din lemn din Casa del Tramezzo di Legno.

După vreo două ore de colindat străduțele și resturile locuințelor cu etaj ale Herculaneumului, nu pleca fără să intri în micul muzeu cu bijuterii, monede, suporturi de lumînări și alte obiecte casnice ale localnicilor și alături, în corpul de clădire în care este expusă barca de lemn lungă de nouă metri descoperită în zona portului antic în 1982.

P.S. Printre statuetele cerbilor atacați de cîini, a satirului cu burduf de vin pe umăr și a unui Hercule beat de la Casa dei Cervi m-am întîlnit cu un cuplu de septuagenari australieni îndrăgostiți de România: ne-au vizitat țara chiar de două ori, și anul trecut, și anul ăsta, pe un traseu care a cuprins, pe lîngă București, Brașovul, Sibiul și Sighișoara. De la ei am aflat că elicopterul cu care Ceaușeștii au fugit de pe CC a emigrat ulterior la Antipozi și s-a făcut ambulanță în Țara Cangurilor. Da, ăsta exemplu de fost comunist reușit în viață.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Șato falit

    21 ianuarie 2020

    Anul trecut, cam pe vremea asta, am intrat ca un domn într-o bancă, fluturîndu-mi hlamida gloriei, și am ieșit într-o jumătate de oră, ponosit ca un homles fără pensie și […]

  • Pe cale de dispariție

    21 ianuarie 2020

    Gîndacul croitor al stejarului a apărat Valea Oltului mai îndîrjit decît au făcut-o dacii lui Scorillo și ai lui Decebal. A oprit buldozerele, planul de fezabilitate și fondurile europene doar […]

  • Răul cel mai cinic

    21 ianuarie 2020

    A devenit extrem de plictisitoare, ba pe alocuri chiar enervantă, mantra asta cu alesul între răul cel mai mic și răul cel mai mare. Sunt din ce în ce mai […]

  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]