Am stat de vorbă cu poetul Claudiu Komartin despre președintele reales al Statelor Unite, dar și despre Partidul Republican care e parcă hipnotizat de Donald Trump și despre Călin Georgescu, cel care reclamă BEC-ul la Curtea Constituțională ca să-și recapete candidatura respinsă la președinția României. Un interviu în care Claudiu Komartin își spune neted, fără rumeguș diplomatic, părerea despre cei pomeniți mai sus.
Cristian Teodorescu: Să-i fi hipnotizat Trump pe congresiștii republicani care-l aplaudau și dădeau ca vrăjiți din cap cînd le spunea că e cel mai mare președinte al Americii, „ce frumos ar fi“ să ia Groenlanda și cum va face el pace în Ucraina?
Claudiu Komartin: E clar acum, după înfrîngerile suferite de toți conservatorii de rit vechi în fața lui Donald Trump, că Partidul Republican e Partidul MAGA. Dacă mai erau dubii în privința asta, alegerile de acum patru luni le-au spulberat. McConnell s-a retras, Romney, Pence, Christie, Haley, Hogan, Cheney sau Sununu au fost puși la respect, e clar că nu mai riscă nimeni să miște în front. Lichelismul n-a fost inventat de români. Sînt calcule politice înainte de orice altceva (toți vor să fie realeși în 2026), care fac improbabilă opoziția din partea republicanilor, oricîte năzbîtii ar spune și ar face Trump. Cei relativ puțini care i s-ar putea împotrivi nu au deocamdată atuuri de partea lor.
C.T.: Premierul Justin Trudeau susține că Trump, cu taxele lui, a început un război economic împotriva Canadei cu gînd s-o anexeze. Putin în Ucraina, cu soldații, Trump în Canada, cu „propuneri de nerefuzat“?
C.K.: Nu știu dacă președintele SUA e un cartofor, dar în orice caz se poartă ca unul din tipologia loose-aggressive (greu de citit, cacealmale peste cacealmale, maniacul cu gură mare a cărui tactică e să pună presiune pe adversari în orice circumstanță). Lipsit de perspectivă istorică, de diplomație și de orice busolă morală, Trump rămîne un om care nu înțelege lumea decît în termeni de business, iar ideea care îl conduce și singura modalitate de acțiune pe care o cunoaște e să-și forțeze partenerii să adopte în fața lui poziția ghiocel. Bullying la greu, așadar, în relația cu vechii aliați lipsiți, în viziunea lui, de argumente în jocurile de putere pe care le orchestrează și conciliant cu cei pe care îi percepe ca adevărații adversari și egali. Nu cred că are o strategie, ci doar instinct de prădător – și, spre deosebire de primul mandat, nu mai are pe lîngă el pe nimeni care i-ar putea sufla în ciorbă. „America, this is quite serious“, vorba lui Ginsberg.
C.T.: La următoarea întîlnire cu Trump, Zelenski se va duce îmbrăcat la costum, după scrisoarea cu „sub conducerea puternică a președintelui Trump“?
C.K.: Nu sînt sigur că va mai exista o întîlnire ulterioară celei care, nu am nici o îndoială, va rămîne în istoria infamiei – și multe infamii s-au mai petrecut în Biroul Oval, parcă ți se și face dor de vremurile în care Bill și Monica se jucau pe-acolo de-a doctorul și asistenta.
C.T.: Cealaltă Americă (ori numai democrații) îl huiduie pe Trump sau se cară din sală prin reprezentanții săi?
C.K.: „Cealaltă Americă“ este paralizată, cu toate că ceea ce se întîmplă acum era întru totul previzibil încă din campania electorală. Democrații și independenții care n-au îngenuncheat în fața măreției lui The Donald au fost prinși cu pantalonii în vine, iar acum, cu excepția unor gesturi răzlețe de răzvrătire și a discursurilor lui Bernie Sanders, nu par să aibă habar cum ar putea opri deriva. Va fi un circ enorm în anii ăștia, și poate că unul dintre sensurile acestui circ e ca lucrurile cu adevărat radicale pe care le pun la cale (și la care lucrează deja cu aplomb) „acceleraționiștii“ să fie obscurizate de personalitatea imprevizibilă și precipitată a lui Trump.
C.T.: L-a dat de gol Serviciul de Informații Externe al Rusiei pe putinisto-trumpistul autohton cu pantalonași roșii, de zic unii că și-a pregătit Kremlinul un candidat de rezervă în România?
C.K.: Nu-mi dau seama ce au încercat să facă rușii prin semnalul oficial pe care l-au dat că Georgescu e fix ce-și doresc pentru România. Poate s-au gîndit că oricum sectanții (pardon, votanții) lui sînt atît de spălați pe creier încît șarlatanul ăsta new-age ar putea defila și-n rubașcă și cizme unse cu dohot, sau poate că-s pregătiți, în cazul în care zăludul nu va fi lăsat să candideze de către CCR, să arunce în luptă o altă secătură, una de felul lui Ponta. Mă declar buimăcit: toată literatura rusă pe care am citit-o nu m-a pregătit pentru ce se întîmplă acum.
C.T.: Să fi uitat prietenii lui din America să-i spună lui C. Georgescu că SUA nu se retrag din NATO, că el a zis într-un podcast că „poporul meu“ vrea să iasă din NATO și din UE?
C.K.: Și dacă totuși Trump are ca obiectiv să scoată SUA din NATO? Nu putem ști. Georgescu e doar o unealtă, dar îmi dă impresia că nu-i e nici lui foarte clar a cui unealtă e pînă la urmă. El este un om mic și limitat care a fost aruncat într-o luptă căreia, oricît l-ar fi pregătit unii și alții, nu îi face față. Pînă și-ntr-o dezbatere cu Dăncilă sau cu Ciucă ar ieși prost, de aceea totul la el e monolog. Pe de altă parte, cînd adversarii tăi sînt Ciolacu și toți ceilalți politicieni de mucava pe care îi avem, oricît de ageamiu ai fi, ai o șansă importantă să izbîndești, mai ales pe fondul ăsta de țăcăneală generalizată și de vlăguire a democrațiilor liberale.
C.T.: S-or liniști lucrurile în România după alegeri, deși în lume e vînzoleală?
C.K.: Nici vorbă. Ce e mai greu de-abia acum începe. Cine are un rost pe lumea asta se va împotrivi din toate puterile autoritarismului, fiindcă cine are un rost, împreună cu ai lui dragi, nu vrea să arunce lumea în aer doar fiindcă simte un iz rînced venind dinspre elite.
871 de vizualizări
Dancila l-ar spulbera pe pitiponc. Ar fi de altfel incorect, cam cum ar lupta muntele Bihorului cu pitbull Atodiresei.