Pe lîngă caietele de sarcini făcute cu dedicație, licitațiile șmenuite ori negocierile în care singurul lucru negociat e parandărătul, atribuirea directă e una dintre cele mai eficiente metode de a sparge banul public și a-l împrăștia în conturi alese. Iar în cazul ăsta, al atribuirilor directe, situația de extremă urgență, pe care – ce să vezi – autoritatea contractantă nu o putea prevedea, e de departe cel mai meșteșugit mod de cheltuială. Să luăm, de exemplu, situația de la CNADNR, aia pe care băieții numiți politic nu puteau să o prevadă, de unde și extrema urgență: există 23 de parcări și grupuri sanitare pe autostrada A2, iar ele trebuie curățate. Asta e, nenică, una dintre extremele urgențe cu care CNADNR se confruntă și pe care, să moară logica de ciudă, șefii instituției nu o puteau prevedea. Că, deh, cine își închipuie, pe lumea asta, că niște parcări ori bude mai trebuie, din cînd în cînd, curățate? Așa că, luați prin surprindere de problema asta, șefii din CNADNR au scos rapid ceva mai bine de o jumătate de milion din pușculiță și au direcționat banii, pe 11 septembrie, spre o firmă aleasă pe sprînceană: Compania Romprest Service SA. Bașca, cu toate că își calculaseră ei că totul va costa 507.483 de lei, în final suma a ajuns – după o aspră negociere – la 564.474 de lei plus TVA. Că, deh, vine toamna, autostrada ce duce la mare va fi ticsită de turiști și mizeria lăsată în urmă, prin parcări și bude, va fi și ea mai mare.
Acum, nu mai trebuie să vă spunem că jumătatea asta de milion e, totuși, un mic scuipat în găleata cu bani publici pe care Romprest a adunat-o, de-a lungul timpului, de pe la instituții publice, multe din ele conduse de băieți ce acum dau cu subsemnatul ori sînt chiar în stagii de scriitură pe după gratii. Și, bănuim, știți deja că firma e deținută de Dragoș Dobrescu, Radu Budeanu și Florian Walter, fost Bușcă. Walter e afaceristul fugit din țară și reținut, se pare, prin Dubai. De unde, se zicea prin vară, urma să fie extrădat. Asta pînă s-a stabilit că omul primise rezidență acolo, iar extrădarea nu mai era posibilă. Or, faptul că el trebuie acum să trăiască într-un oraș scump, precum Dubai, e clar o situație de extremă urgență de bani. Bani pe care, iată, firmele lui încă-i scot din teșchereaua cu bani publici. Singurul care nu se poate bucura de partea ce-i revine din acest contract e Vlad Moisescu, despre care procurorii spun că ar fi fost reprezentantul de vînzări al firmei pe lîngă Primăria sectorului 1.
nicio vizualizare
