Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Coadă la viață

Zoom Coadă la viață

Incredibile cozile făcute de români pentru a vota, atât în țară, cât și în străinătate. Așa e când ești țară tânără: acum ceva ani se stătea la coadă pentru mâncare, acum stăm la cozi pentru democrație. Se stă cu mic, cu mare. Da, da. Copiii, chiar dacă nu au drept de vot, stau și ei la cozi. Dar pentru sănătate. Dintre toate oraşele ţării, doar nouă au clinici de pediatrie. Împărţirea pe regiuni dă pruncilor şanse mici, iar părinţilor deznădejde. În Moldova este un singur spital. La fel în Banat şi Dobrogea. Muntenia are două, Transilvania, trei, iar Bucureştiul, patru. Restul stau pe hârtie și așteaptă arabii și turcii după care tot umblă Guvernul. Pare că suntem tot mai aproape să spunem că nu facem spitalele alea regionale cu nimeni, că nu e nimeni pe măsura pretențiilor noastre. Hai să stăm să vedem ce găsesc roboțeii ăia pe Marte, poate ne înțelegem cu ăia.

Când discutăm despre cât de mult au crescut salariile medicilor – și au crescut – e bine să nu sărim peste întrebarea cu care ne învățase Liviu Dragnea: „Și cu ce dracului ne ajută asta?”. S-au dat bani de la partid, că așa a ajuns Cătălin Rădulescu să îi ceară înapoi imediat după ce mașina lui Livache a dat a doua în drumul spre Rahova. S-au dat de la partid, și aia a fost. S-a presupus că e suficient.

Acum mai lipsește să rămânem fără locuri în cimitire, să vezi oamenii stând la cozi kilometrice în sicrie, și aia ne-a fost. Măcar știm că avem toți aceleași griji: indiferent de vârstă, ocupație sau… puls, stăm la cozi. Da, să vină cineva de prin Guvern să îi spună acestui medic că „bă, ia mai lasă comentariile, că ți-am mărit salariul. Să nu te prind că pleci din țară”. Ba eu cred că ar cam pleca pentru că nu-mi pot imagina cum pui capul pe pernă ca medic când știi că, deși ai vrut și ai fi putut, nu ai putut salva un pacient care avea nevoie de tine. Dar haideți să ne așezăm cu încredere la coadă. Până la urmă, tot ajungem noi în față și ne luăm o țară cât de cât, așa.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]