Incredibile cozile făcute de români pentru a vota, atât în țară, cât și în străinătate. Așa e când ești țară tânără: acum ceva ani se stătea la coadă pentru mâncare, acum stăm la cozi pentru democrație. Se stă cu mic, cu mare. Da, da. Copiii, chiar dacă nu au drept de vot, stau și ei la cozi. Dar pentru sănătate. Dintre toate oraşele ţării, doar nouă au clinici de pediatrie. Împărţirea pe regiuni dă pruncilor şanse mici, iar părinţilor deznădejde. În Moldova este un singur spital. La fel în Banat şi Dobrogea. Muntenia are două, Transilvania, trei, iar Bucureştiul, patru. Restul stau pe hârtie și așteaptă arabii și turcii după care tot umblă Guvernul. Pare că suntem tot mai aproape să spunem că nu facem spitalele alea regionale cu nimeni, că nu e nimeni pe măsura pretențiilor noastre. Hai să stăm să vedem ce găsesc roboțeii ăia pe Marte, poate ne înțelegem cu ăia.
Când discutăm despre cât de mult au crescut salariile medicilor – și au crescut – e bine să nu sărim peste întrebarea cu care ne învățase Liviu Dragnea: „Și cu ce dracului ne ajută asta?”. S-au dat bani de la partid, că așa a ajuns Cătălin Rădulescu să îi ceară înapoi imediat după ce mașina lui Livache a dat a doua în drumul spre Rahova. S-au dat de la partid, și aia a fost. S-a presupus că e suficient.
Acum mai lipsește să rămânem fără locuri în cimitire, să vezi oamenii stând la cozi kilometrice în sicrie, și aia ne-a fost. Măcar știm că avem toți aceleași griji: indiferent de vârstă, ocupație sau… puls, stăm la cozi. Da, să vină cineva de prin Guvern să îi spună acestui medic că „bă, ia mai lasă comentariile, că ți-am mărit salariul. Să nu te prind că pleci din țară”. Ba eu cred că ar cam pleca pentru că nu-mi pot imagina cum pui capul pe pernă ca medic când știi că, deși ai vrut și ai fi putut, nu ai putut salva un pacient care avea nevoie de tine. Dar haideți să ne așezăm cu încredere la coadă. Până la urmă, tot ajungem noi în față și ne luăm o țară cât de cât, așa.
1.173 de vizualizări
