Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Comemorăm Golaniada? Îl pomenim pe Pațurcă (și implicit pe Păunescu)

Zoom Comemorăm Golaniada? Îl pomenim pe Pațurcă (și implicit pe Păunescu)

Din interviurile pe care mi le-au acordat foști participanți la manifestația-maraton din Piața Universității ’90, am descoperit că personalitatea lui Pațurcă și cîntecele „golanilor” le sfîșie conștiința între o nostalgie duioasă (majoritatea știu pe de rost, cap-coadă, aproape toate cîntecele Pieței) și o anumită distanțare, o stînjeneală etico-estetică. Cauza acesteia din urmă? Apropierea, tot mai acut percepută odată cu trecerea anilor, între stilul lui Pațurcă și moștenirea stilistică a lui Păunescu.

Cristian Pațurcă e un fenomen cvasi-folcloric. Muzica lui iese din creuzetul componistic al unui întreg colectiv de folkiști aflați în Piață, care cu chitările, care cu caietele de texte și tabulaturi… Accesul lui în Balconul-amvon se face greu și e rezultatul combinării șanselor cu ambiția sa de fost cenaclist minor, bătînd mereu la poarta afirmării. Dacă organizatorii obișnuiesc să invite folkiști consacrați (Andrieș, Sterian etc.), pe unul ca Pațurcă îl descoperă anevoie, pentru ca apoi să îl propulseze definitiv ca pe un purtător de stindard (sonor) al Golaniei. Deși a încercat să se reinventeze mai apoi, de-a lungul carierei de cantautor (folk-rock, dark cabaret în trupa Terente, alături de Rona Hartner, muzică de reclame etc.), Cristi Pațurcă a a suferit aceleași capricii ale modei muzicale ca orice alt star legat temporal de o anumită epocă. Comemorările Golaniei în mass-media ni-l arată pe Pațurcă de la an la an tot mai degradat de alcool și frustrare, suferind de probleme locative și nefericit cu funcția onorifică de chelar al Casei Studenților din Calea Plevnei… Protestele din ianuarie 2012 aveau să îl pomenească la parastasul de un an ca pe bardul etern al Pieței: cîntecele sale sînt cunoscute de către toate generațiile de participanți.

În aprilie-mai ’90, Cristian Pațurcă și textierul său principal, Petre Constantin alias „Dr. Barbi”, ajung în board-ul Balconului, urmînd aceeași traiectorie democratică, a oratorilor „emanați” din rîndul mulțimii (Dumitru Dincă, Leon Nica etc.): de jos în sus; dinspre peluza de la TNB înspre Universitate. Prin această promovare, statutul lor se schimbă: din rapsozi de „colțul străzii” devin artiști oficiali ai Golaniei. Accesul în Balcon aduce și accesul la stația de amplificare: în sfîrșit, cîntecele lor se vor auzi și seara, cînd mulțimea umple Piața.

Spre deosebire de Alexandru Andrieș sau Valeriu Sterian, cantautori consacrați, care performau în Balcon ca invitați speciali ai organizatorilor, Pațurcă își cîștigă cu greu rolul de druid al golanilor, după zile și nopți petrecute în Piață, așa-zicînd „la munca de jos”. Compunînd acele cîntece printre simplii manifestanți și repetîndu-le zilnic în contact nemijlocit cu ei, cantautorul și textierul se supun feedback-ului permanent al acestora. Astfel se explică faptul că unele dintre cîntecele golanilor sînt atribuite pe disc (și) altor autori. Creații colective, ele poartă amprenta epigonismului păunescian.

În puțin timp, manifestarea din Piață a generat o sumedenie de fapte de cultură populară; „Piața” are limbajul său, glumele sale, obsesiile sale. Aproape toate apar în aceste cîntece. Stilul lor, acel folk solemn, uneori bombastic, moștenit de la Cenaclul “Flacăra”, reflectă gustul publicului.

Printre motivele de distanțare actuală față de „ce simțeam atunci”, intervievații menționează această amprentă a lui Păunescu și a Cenaclului “Flacăra” asupra folk-ului lui Pațurcă. Adrian Păunescu era considerat de către publicul anticomunist drept poetul de curte al lui Ceaușescu și judecat aspru pentru influența copleșitoare a propagandei sale, exercitată mai cu seamă prin intermediul Cenaclului “Flacăra” (formulă de spectacole muzicale, cu numeroși artiști, predominant din zona folk, care străbăteau țara în îndelungi turnee). Eficiența acestei propagande e dovedită de însăși farmecul pe care îl exercită, paradoxal, tocmai asupra criticilor săi. De exemplu, Octav Rădulescu, unul dintre liderii anticomuniști ai Pieței, folosea în discursurile sale expresia „Maiestatea Sa, poporul român”, care amintește clar de păunescianul „țăran român, Măria Ta”.

Ca un simptom al contagiunii Cenaclului asupra Pieței este rolul de textier recitator pe care și-l asuma „Dr. Barbi”, după modelul (poate neconștientizat) al lui Adrian Păunescu. La fel ca poetul Ultrasentimentelor, „Dr. Barbi” prefațează momentele muzicale ale colegului muzician cu declamări entuziaste, menite să incite atmosfera și, nu rareori, recurge la procedeul recitării intercalate (versul recitat de el reluat apoi pe muzică) „brevetat” de Păunescu însuși și devenit amprenta sa proprie de bard profetic.

Pațurcă în persoană e dovada perfectă că Piața își secretă propria cultură și că își recunoaște (democratic) propriii reprezentanți. Prin contrast, l-am putea situa pe Alexandru Andrieș ca preferință a unei elite de studenți și tineri intelectuali care gustă „optzecismul” aluziv și multiplu rafinat (întîlnit și la Divertis, Vouă, Ars Amatoria, Teatrul Podu’ sau, în rock, la Timpuri Noi și Florian din Transilvania). În timp ce Pațurcă ar acoperi un gust demotic, răspîndit în rîndul mai multor categorii sociale, care se familiarizaseră în ultimele decenii cu „muzica tînără” promovată de Păunescu, inclusiv la radio și TV, alături de poezia sa, înaripată, bombastică și fățiș militantă.

Succesul lui Cristian Pațurcă rezidă poate în adecvarea stilului bombastic-înaripat, de sorginte păunesciană, la starea de libertate și la nevoia demonstranților de cîntece-manifest. Că lui Pațurcă nu îi e totuși străină vîna parodic-goliardică o dovedește cel mai vesel și cel mai popular cîntec – Nu plecăm acasă –, prelucrarea unui cîntec „de băută”: „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, / Pînă nu ne-om îmbăta și-om cădea sub masă” devine, la al doilea vers, „…pînă nu vom cîștiga libertatea noastră”.

Dar Pațurcă se avîntă și mai mult pe tărîmul parodiei cu Lambada golanilor, o pastișă vodevilescă a celebrei piese latino.

Pațurcă își găsea perfect locul în această nouă sărbătoare, cu toate fațetele sale, de la recviem pios la carnaval grotesc. El și restul folkiștilor erau păunescieni (deci suspectabili de reacționarism) doar la nivel formal. În mod paradoxal, retorica grandilocventă a lui Păunescu se adecva mai bine contextului contestatar (cvasi-revoluționar) al Golaniei decît marilor Cenacluri de odinioară, care mimau rebeliunea, în scop de drenaj social.

Conținutistic, Pațurcă cîntă și reflectă Piața, îi oferă acesteia substanță sonoră și coordonatele unei trăiri rituale prin cîntec și scandare: imn, reculegere, jubilație colectivă etc. Poate cîntecul care sintetizează cel mai bine spiritul multifațetat al Pieței, împăcînd solemnitatea ceremonială cu ludicul carnavalesc, este Golan post-mortem (totodată cîntecul de maxim epigonism păunescian). Ironia frondistă a termenului golan, combinată cu ideea de celebrare pioasă, își desfășoară pe îndelete, elegiac, sensurile. Morții din Decembrie sînt coborîți de pe soclul de eroi, pentru că ne sînt familiari și vii („Mi-e greu titlul de erou, / Căci frați noi sîntem”), ca la parastasele cu chef sau ca la tîrgurile de Moși. Comemorarea este completată cu pomenirea victimelor din închisorile comuniste. Acestea, ce-i drept, nu sînt detabuizate la nivelul de „golani post-mortem”, dar ni se spune că patronează o „nație blîndă de golani” (ceea ce atacă tabuul – superior – al națiunii). Oficial, versurile îi sînt atribuite unei misterioase Laura Botolan. Personal, sînt înclinat să cred că Laura Botolan este un pseudonim al lui Adrian Păunescu. Enunț această eventualitate ca pe o ipoteză, dar și ca pe o invitație la analiză, adresată exegeților mai pricepuți decît mine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint