Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cosmin Bumbuț: “Lumea întreagă, de șapte luni, de cînd m-am mutat într-o autorulotă”

Zoom Cosmin Bumbuț: “Lumea întreagă, de șapte luni, de cînd m-am mutat într-o autorulotă”

Elena Stancu și Cosmin Bumbuț și-au luat lumea în cap. Îi găsești unde nu te aștepți, fiindcă trăiesc într-o rulotă auto. Cunoaștere, înțelegere, dragoste, fotografie, filosofie. Nu doar un proiect, un fel de a fi, pe care doar cei doi îl pot îmbrățișa.

Reporter: Ți-ai luat lumea în rulotă. Ce este în capul tău?

Cosmin Bumbuț: Să găsesc povești, oameni, peisaje, să devin mai deștept și să fac fotografii mai bune. Recunosc, mai sînt oameni – și prima pe listă e mama – care se întreabă ce e în capul meu. Uneori și eu mă întreb, dar îmi reamintesc atunci cînd mă trezesc dimineața și văd un peisaj de carte poștală în fața geamului. De aici mi-a venit și ideea Vederilor de Bumbuț: trimit, o dată la două săptămîni, cîte o carte poștală fotografiată, printată și semnată de mine, din România și nu numai, din locurile în care mă aflu. Oamenii își pot face abonamente pe o lună, pe trei, pe șase sau pe un an (detaliile se găsesc pe site-ul teleleu.eu, acolo unde publicăm povești de pe drum). Am plecat teleleu după ce am cîștigat împreună cu prietena mea, jurnalista Elena Stancu, o bursă oferită de Centrul Carter și de Centrul pentru Jurnalism Independent. Trăim din burse – am cîștigat recent o altă bursă oferită de Superscrieri și Avon –, din abonamentele la vederi și din fotografiile mele printate în ediții limitate.

Rep.: Ce cauți?

C.B.: Caut oameni frumoși și peisaje care mă inspiră, povești pe care nu le-aș fi putut găsi niciodată în București. De șapte luni, de cînd m-am mutat într-o autorulotă, am făcut semnificativ mai multe fotografii decît aș fi făcut dacă stăteam locului, la mine acasă. Caut și libertatea pe care ți-o oferă acest fel de a trăi: ne-am redus cheltuielile, așa că nu mai sîntem condiționați prea tare de bani și ne permitem luxul de a lucra numai la acele proiecte în care credem.

În prezent, lucrăm la două proiecte ample legate de violență în cultura românilor – la noi, bătaia e încă ruptă din Rai, iar „femeia nebătută e ca moara neferecată“, după cum spune Ion Creangă din manualul de română.

Rep.: Ce-ai descoperit?

C.B.: În timp ce peisajul din fața geamului se schimba în fiecare zi, am întîlnit oameni cu povești înduioșătoare, care vorbeau despre ale vieții la un pahar cu vin, care mă primeau cu drag în casele lor și discutau deschis despre ei. Am întîlnit constructori de vase din Turcia, crescători de oi, țărani sau deținuți din România, oameni obișnuiți sau pretențioși, comunități rupte de lume sau orașe săsești, în care totul e rînduit cu grijă.

După aceste luni mă simt mai aproape de „ceilalți“, de cei care mă privesc din fotografiile pe care le-am lipit (în format mic, de vedere) pe un perete din mașină. Le înțeleg mai bine contextele sociale și culturale, le cunosc poveștile, pentru că am avut tihna să le caut și să le ascult.

Rep.: Cînd te oprești?

C.B.: Nu mă opresc, de-abia am pornit. Abia încep să înțeleg România, abia învăț să găsesc rapid un loc pentru free camping și să mă obișnuiesc cu viața la scară mică. Acum înțeleg cîte obiecte ne-necesare îmi umpleau viața înainte și de cît de puține am nevoie pentru o viață confortabilă. Autorulota are tot ce îi trebuie: baie cu toaletă și duș, aragaz, chiuvetă, frigider, sobă și dulapuri pentru haine. Energie electrică avem de la panourile solare. Ne trebuie doar apă (100 de litri la două-trei zile), motorină și gaz. Trăim mai sănătos pentru că gătim și nu mîncăm în oraș, iar ouă, brînză, legume și fructe cumpărăm de la țărani. Nu aș mai da viața asta pe traficul și pe zgomotul din București.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]