Un președinte, indiferent dacă are sau nu susținerea unui partid în parlament, poate face pe cont propriu un lucru esențial: să strângă poporul în jurul său – prin idei, prin empatie, prin sensibilitate, prin viziune, prin dragoste de oameni și de țară! Precum în întreaga istorie, românii vor urma necondiționat o astfel de căpetenie!
Un președinte trebuie să comunice permanent cu poporul și cu țara! Să arate cum gândește și ce soluţii anticipează în problemele existenţiale ale poporului roman . În consens sau nu cu guvernul ori cu partidele politice, el trebuie să-și prezinte permanent punctele de vedere asupra chestiunilor de interes public, astfel încît să aflăm ce crede el despre viața poporului, despre funcționarea instituțiilor, despre conflictele din vecinătatea țării, nu să dea ordine, nu să țipe. Un președinte trebuie să dovedească o viziune și un mod de înțelegere a lucrurilor care ne privesc pe toți.
Înainte de toate, profilul de președinte pe care-l așteptăm trebuie să nu aibă în biografia sa niciun precedent de incompatibilitate, indiferent de variantele în care acest termen este folosit în legislația română.
În opinia noastră, reconstrucția democrației este proiectul fundamental de țară pe care un viitor președinte cu adevărat patriot, democrat și devotat valorilor – nu intereselor – europene îl poate supune în 2024 evaluării electoratului.
Ce așteptăm de la un asemenea candidat de președinte?
1. Să-și asume public obligația de a impune întregii administrații o conduită guvernată de axioma constituțională potrivit căreia „Fidelitatea faţă de ţară este sacră” (Art.54 din Constituție).
2. Să reafirme supremația Constituției ca lege fondatoare a statalității României. Apartenența la UE și NATO este rezultatul unei voințe naționale copleșitoare, consfințită în tratate care se cer respectate cu strictețe de ambele părți semnatare. Sacrosante nu sunt doar tratatele de aderare, ci și prevederile Constituției care definesc statalitatea României. Partenerii euroatlantici cu care am semnat tratatele au fost în cunoștință de cauză cu aceste prevederi. Prin semnăturile pe care le-au pus pe tratate, partenerii externi au acceptat implicit Constituția națională ca parte constitutivă a înțelegerilor convenite. N-au dreptul să ne ceară acum să ne încălcăm propria Constituție!
3. Să se poziționeze public pentru întărirea și protejarea autorității Parlamentului ca reprezentant al puterii suverane a poporului.
„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”, se arată în Constituție, la Art.61. Tot Constituția prevede că „Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”.
4. La prezentarea viitoarei Strategii de Apărare Națională să solicite public eliminarea din diferite legi a prevederilor care pot aduce atingere libertăților cetățenești
Președintele are obligația să prezinte Parlamentului, în termen de 6 luni de la preluarea mandatului, o strategie de Securitate națională. Conținutul noțiunii de securitate națională trebuie definit cu strictețe.
5. Să precizeze în programul electoral ce intenții, inițiative, proiecte ori acțiuni de politică externă are în vedere spre a le promova în numele României. Apartenența României la UE și la Alianța Nord-Atlantică sunt în afara oricărei discuții. Dar politica externă a unei țări, aflată în responsabilitatea președintelui, nu se poate rezuma la reafirmarea la nesfârșit a acestor opțiuni pe care nu le contestă nimeni. A fi european nu înseamnă a fi epatat de birocrația europeană. A fi european înseamnă a fi creativ în politicile comunitare și a pretinde respectul tratatelor fondatoare de către toate părțile semnatare.
6. Să se poziționeze ferm împotriva etichetei de țară coruptă, lipită pe imaginea României de regimurile trecute. Lupta împotriva corupției a fost un pretext pentru demantelarea adversarilor politici și eliminarea acestora sub atentul unei „cauze nobile”. Efectul pervers a fost eticheta de „țară coruptă” cu care, timp de două decenii, leadership-ul prezidențial a defilat prin lume. Consecințele pentru țară au fost grave – de la descurajarea investițiilor străine la blocarea accesului în spațiul Schengen. Lupta împotriva corupției trebuie să continue, dar ca obiect al dreptului comun, nu ca „marfă de export” pentru ponegrirea țării și nici ca pretext pentru intruziunea serviciilor secrete.
7. Să rămână un magistrat care veghează asupra stării de sănătate a poporului, asupra educației și asupra modului în care sunt valorificate bogățiile naturale ale țării noastre.
8. Să explice dintru început electoratului ce înțelege, în mod concret, prin noțiunile din textul constituțional atașate funcției prezidențiale , precum „veghează”, „buna funcționare a autorităților publice”, „funcția de mediere”, „puterile statului”, raporturile dintre „stat și societate” și altele asemenea.
9. Să își dedice activitatea ca un militatnt pentru unitatea românilor
și să se opună întotdeauna divizării și neînțelegerilor dintre ei.
10. Să deschidă fiecare sesiune parlamentară (februarie și septembrie) cu mesaje adresate Parlamentului despre prioritățile României și direcțiile de urmat în politicile importante.
Art. 88 din Constituție prevede că „Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii”.
Președintele poate oricând să-și manifeste în Parlament susținerea sau dezacordul pentru diverse decizii guvernamentale spre a-și face cunoscută poziția în fața țării și a comunității internaționale.
11. Să restabilească prioritatea reglementărilor naționale în raport cu cele internaționale, conform Constituției în vigoare. Texul constituțional prevede că „din dreptul intern fac parte (DOAR) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii”; deci nu orice dispoziție emisă la Bruxelles intră în „dreptul intern”, ci doar acelea care au fost convenite prin tratate comunitare, aprobate ulterior de forul legislativ național. Constituția actuală mai prevede că „au prioritate reglementările internaţionale (doar când) există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare (DOAR) la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
12. Să pledeze pentru readucerea CSAT în legalitatea constituțională.
Potrivit Constituției, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională”, deci are atribuții executive. Ca urmare, deciziile CSAT ar trebui supuse, obligatoriu, aprobării Parlamentului.
Conform Constituției, „Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării”. Secrete de stat pot fi detaliile unei decizii, dar nu și decizia ca atare. Este inadmisibil ca protocoalele încheiate între justiție și serviciile secrete să fie clasificate doar pentru că au fost aprobate de CSAT.
13. Să readucă serviciile secrete în matca constituțională. Președintele ar trebui să ceară Parlamentului ori, după caz, să decidă în CSAT retragerea oricărei atribuții a serviciilor secrete care nu se regăsește printre cele enumerate explicit în lege.
Certificatul ORNISS să fie prevăzut pentru un nomenclator restrâns de funcții publice, stabilit în mod transparent prin lege. Fiecare aspirant la o funcție în administrație să știe dintru început dacă i se va cere sau nu completarea unui asemenea dosar de cadre. Criteriile refuzului, respectiv eliberării certificatului trebuie să fie transparente.
14. Să denunțe existența Statului paralel și să ceară public respingerea tuturor reglementărilor și practicilor care protejează ingerința serviciilor secrete în justiție.
Să anunțe că va cere partidelor și viitorului parlament ca nomenclatorul funcțiilor la care este posibilă solicitarea unor avize de la serviciile secrete să fie stabilit prin lege.
15. Să solicite instituirea prin lege a obligației asociațiilor profesionale de magistrați, judecători, procurori, avocați, ca și a celor de jurnaliști, de a introduce în dosarul propriilor membri o declarație pe proprie răspundere privind (ne)apartenența ori (ne)colaborarea respectivului membru cu serviciile secrete.
Tot prin lege, o astfel de declarație să fie instituită pentru ong-urile declarate de utilitate publică, precum și pentru conducerile executive ale parlamentului și partidelor politice. În același spirit al transparenței, să solicite parlamentului legiferarea obligației fiecărei organizații neguvernamentale de a-și prezenta sursele de venituri și declarația de patrimoniu.
16. Să se angajeze că va desemna drept candidat de premier propunerea făcută de partidul clasat primul în alegeri iar în cazul lipsei majorității absolute să propună partidelor parlamentare în ordinea procentelor obținute formarea guvernului.
Modul în care președintele a desemnat candidatul de prim-ministru a tulburat aproape de fiecare dată societatea. Prevederea constituțională în materie a fost mutilată în funcție de interese absconse, conducând nu o dată la deturnarea rezultatelor de la urne. Desemnarea candidatului de premier trebuie să fie în consecuția directă a voinței populare și a rezultatelor din alegeri.
17.Să pledeze împotriva „importului de legi”.
Să încurajeze elaborarea prevederilor legale de către parlament și partide, prin consultarea specialiștilor români în domeniu. Creativitatea și forța de inovare socială a românilor trebuie reabilitată și stimulată. România nu este importatoare doar de alimente, legume, fructe, carne etc., dar a devenit și o mare importatoare de legi. Prin tot felul de mecanisme, dreptul suveran al elaborării legilor naționale a fost transferat unor ong-uri sau organisme internaționale fără nicio legitimitate.
Un fost președinte al CCR declara, la sfârșitul anului trecut că „am ajuns ca o țară de pe ultimul loc – din lume, nu din Europa, să cumpărăm legi gata făcute! E inadmisibil așa ceva! Proiectul legii pensiilor l-au cumpărat de la Banca Mondială cu două milioane de euro”.
18. Să pledeze în societate și în fața Parlamentului pentru reinstituirea răspunderii patrimoniale a magistraților.
Constituția Romîniei prevede că „Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.
Politica penală – ca și cea fiscală și cea culturală – este, conform tratatelor de aderare, atributul exclusiv al statelor naționale. Așa au stabilit partenerii noștri comunitari. În aceste condiții, președintele poate să solicite încetarea practicii de tip feudal, de prezentare „la viză” a fiecărui proiect de lege referitor la justiție la tot felul de comisii-satelit ale Bruxelles-ului.
19. Să solicite Parlamentului, întrunit în noua sa legislatură 2024-2028, să reanalizeze de urgență, în concordanță cu principiile statului de drept democratic, Legile justiției, cele ale Securității naționale, legile „Big Brother” și toate reglementările care aduc atingere drepturilor cetățenești.
Reconstruirea unei justiții după preceptele democrației constituționale presupune afirmarea fără echivoc a unei atitudini din partea președintelui țării, cum ar fi:
– să dispună desecretizarea sau/și anularea, printr-o primă și imediată decizie a viitorului CSAT, a protocoalelor secrete dintre SRI și diferite instituții ale statului care pot afecta independența actului de justiție.
– să denunțe public apariția „câmpului tactic”, ca practică nelegală și antidemocratică;
– să declare că înțelesul profesiei de procuror, așa cum aceasta este menționată în Constituție, va fi acela de avocat al statului. Procurorii nu sunt independenți, din moment ce rechizitoriile lor sunt supuse controlului și aprobării pe scară ierarhică – fapt care nu se întâmplă în cazul judecătorilor.
– să sublinieze public faptul că obligația procurorilor de a apăra „drepturile şi libertăţile cetăţenilor” (Art.131 din Constituție) se referă și la cetățenii supuși unor proceduri penale, care nu pot fi demonizați înainte de a fi condamnați definitiv; anchetele de intimidare cu cătușele pe masă ori promisiunile de pedeapsă mai mică în schimbul unor denunțuri la comandă trebuie abolite din practica judiciară;
– să solicite desființarea ca probă a denunțului făcut de persoane aflate în arest sau în închisoare în alte cauze penale, iar pentru denunț să fie fixat un termen limită față de data faptei denunțate;
– să inițieze o consultare aprofundată a specialiștilor și organizațiilor profesionale în domeniu cu privire la percepția în societate și la efectele perverse pe care le creează apariția unor instituții precum „avertizorii de integritate”, „consilierii de etică”, instrumentele ”Big Brother” și altele similare, inventate în ultimii ani.
20. Să militeze pentru consolidarea și promovarea capitalului autohton și a produselor economiei românești în toate prezențele sale publice și în întâlnirile de peste hotare.
***
Cine vrea să preia acest proiect și se angajează public să-l realizeze va avea susținerea noastră și a celor care ni se vor alătura.
Noi credem că sarcina de garant al Constituției trebuie încredințată unor oameni capabili mai întâi să citească și să înțeleagă textul constituțional, apoi să-l aplice în paradigma înfăptuirii unui stat de drept democratic. Și mai ales trebuie încredințată unor oameni pentru care „fidelitatea față de țară este sacră” (Art.54).
Copyright Cotidianul.ro. 2023
Punctu 16 l-ati uitat. Sa nu fie peeseediist.