Creşterea şi descreşterea imperiului Traian

E de-a dreptul simbolic gestul lui Sorin Oprescu de a-l lăsa pe Traian în puţa goală pe treptele Muzeului Naţional de Istorie ţinînd în braţe un maidanez. Marele împărat, Zeus-ul poporului, cel în mîinile căruia se aflau pînă mai ieri pîinile înmulţite şi cuţitele înfipte în spate, ei bine, iată-l stînd neputincios în faţa privirilor distrate ale trecătorilor de pe Calea Victoriei, ca şi cum ar părăsi istoria recentă, cărîndu-şi în braţe, asemeni unui angajat concediat, cutia de carton a promisiunilor deşarte.

În loc de maidanezul dacic putea la fel de bine să aibă o seceră şi-un ciocan comuniste sau o pereche de cătuşe, ori un braţ de dosare pline cu informaţii inexistente despre el însuşi. Şi poate că nu e frumos să te bucuri de suferinţa altuia, dar cred că cei care au suportat ocupaţia pedelismului de sorginte traiană îşi pot permite în aceste zile cîteva clipe de jubilaţie. În fond, cu ocazia prăbuşirii Guvernului Ungureanu, a fost alungat ultimul guvernator al imperiului Traian pus să exploateze resursele umane şi minerale ale micii provincii de la nord de Dunăre. De-aici înainte, retragerea traiană va intra în linia sinuoasă, dar inevitabilă, a degringoladei; vor fi abandonate unul cîte unul castrele ridicate cu ani în urmă pe înălţimi locale de conjunctură; diverşi tarabostes marginalizaţi îşi vor relua în forţă prerogativele şi vor spînzura demonstrativ cîţiva consuli şi generali loialişti, genul de leneşi îngrăşaţi excesiv de sedentarismul bunăstării şi incapabili, din pricina burţii, să se retragă agil dincolo de graniţa încă sigură a trădării. Vor fi mulţi cetăţeni obişnuiţi care vor prefera să se împreuneze cu funcţiile administraţiei în care au ajuns să facă pui decît să se retragă alături de o armată decimată, incapabilă să le mai asigure vreo protecţie. În tot acest timp, împăratul îşi trage pe frunte, cu mîna tremurîndă, cununa de lauri căzută pe ceafă din pricina transpiraţiei. Îi aude şusotind în umbră pe cei din garda pretoriană. Ciuleşte urechile, ca atunci cînd căuta să desluşească pe mare apropierea furtunii, dar nu înţelege mai nimic din ceea ce spun. E sigur însă că pomenesc numele lui, numele împăratului.