Cristi Borcea: „Bă, nenorocituule!“

Reporter: Cît de mult înseamnă destul?

Cristi Borcea: Ce vreţi să spu­neţi cu asta?

Rep.: Cîtă prosteală înseamnă destulă prosteală, în viziunea dumneavoastră?

C.B.: Prosteală. Mie nu-mi place prosteala.

Rep.: Trebuie să acceptaţi că nu toţi sîntem proşti. Aţi făcut circ. De ce?

C.B.: Eu m-am căsătorit şi am vrut ca bucuria aceasta s-o arăt tuturor.

Rep.: Dacă şi fata pe care v-aţi luat-o a vrut, atunci chiar că sînteţi doi maimuţoi şi lumea care s-a belit la nuntă nişte cretini.

C.B.: Domnu’, domnu’, alo! Cine pizda mă-tii eşti să vorbeşti aşa, bă? Noi maimuţoi? Ce te crezi, bă? Din partea cui eşti? Cine e patronul tău, să ţi-o trag, porcu’ dracu’!

Rep.: V-aţi făcut de rîs, de ce nu recunoaşteţi?

C.B.: Bă, ţi-am dat pîine să mănînci şi mă futeţi?

Rep.: O nuntă de mafioţi, profitînd de nişte vome din mass-media, aţi dat de mîncare la sărăntoci.

C.B.: Bă, te calc în picioare, mama mă-tii de javră. Eu, mafiot? Băi, eu sînt om de afaceri, am taxele plătite la zi, am creat o echipă de fotbal, am făcut ceva în ţara asta.

Rep.: Vă iubiţi ţara?

C.B.: Da, o iubesc. Tu n-o iubeşti, că mă jigneşti.

Rep.: Sînteţi o valoare?

C.B.: Da. Om care a muncit cinstit. Om care iubeşte şi care a vrut să împărtăşească momentul lui de fericire întregii ţări care o duce greu. Dar ce să înţelegi tu, băi, idiotule!

Rep.: Cine a dat golul lui Dinamo în meciul cu Rapid din 1972 toamna, de pe stadionul „23 August“?

C.B.: Ce? Ce-ai zis? Am telefonul tău, te distrug, mă jur, te distrug!