Preşedinte al Pro Democraţia, politologul Cristian Pîrvulescu spune că prin comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare vor fi afectate principiile de bază ale democraţiei.
Reporter: De ce nu trebuie acceptată comasarea alegerilor?
Cristian Pîrvulescu: Pentru că dacă nici măcar cea mai epidermică formă a democraţiei, cea electorală, nu este respectată, din democraţie n-o să mai rămână nici măcar numele. Deja notoria lipsă de scrupule a politicienilor este dublată de o ignoranţă copleşitoare în materie democratică. Cinismul consubstanţial politicii îi face să-i considere pe alegători drept masă de manevră uşor de păcălit sau de mituit, ca pe simple marionete. De unde şi predilecţia pentru explicarea prin teoria conspiraţiei cînd apar proteste şi schimbări neprevăzute (ca în Africa de Nord la începutul anului sau mai recent în Rusia).
Viaţa politicienilor se desfăşoară în ritmul amăgitor al sondajelor şi nu în raport cu realitatea. Pentru ei comasarea este un mecanism printre altele. Or, prin comasarea alegerilor, dincolo de confuzarea alegătorilor, care nu vor mai putea diferenţia între local, judeţean şi naţional, vor fi afectate chiar principiile de bază ale democraţiei. Din egalitate şi libertatea de opţiune rămîne doar numele. Iar Charta europeană a bunelor practici în materie electorală este sfidată în numele unei economii iluzorii de puţin mai mult de un 1 euro pe locuitor.
Rep: Opoziţia a depus o moţiune de cenzură împotriva comasării, e destul?
C.P.: Şansele aritmetice ale Opoziţiei de a produce căderea guvernului sînt nule. Nimic nu indică o schimbarea în atitudinea membrilor majorităţii guvernamentale. Cinismul şi calculul politic meschin riscă să transforme România într-o ţară a arbitrariului politic postdemocratic şi a efemerului. Emil Boc foloseşte încă o dată asumarea răspunderii dincolo de orice minimă democraţie. Şi nu pare a avea vreo problemă de conştiinţă. Din etica profesională a profesorului de drept constituţional nu a mai rămas nimic. Şi asta după ce criticase cu o vehemenţă convingătoare inovaţia guvernelor CDR care au început să abuzeze de emiterea pe bandă rulantă a Ordonanţele de Urgenţă ca mod de ocolire a Parlamentului, practică continuată şi „îmbunătăţită“ de guvernul lui Adrian Năstase. Or asumarea răspunderii guvernului pentru a salva de cîteva ori pe an guvernul este un pas înapoi semnificativ şi, cînd este folosită într-un domeniu special şi, în sens larg, constituţional, derapajul de la bunele practici electorale şi de la democraţie este evident.
Dar ce mai contează astăzi democraţia? Nu există nici o justificare rezonabilă şi democratică nici pentru asumarea răspunderii, nici pentru comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Cu toate acestea, Opoziţia nu are nici o şansă.
Mai mult, dacă acţiunile Opoziţiei vor continua în aceeaşi notă, ele vor contribui la delegitimarea Parlamentului. Şi aceasta pentru că Opoziţia pare să aibă o poziţie ambiguă în privinţa comasării: nici n-o vrea, dar nici n-a respins-o credibil. Şi aici calculele pe termen scurt asfixiază democraţia.
Rep.: Ce face societatea civilă?
C.P.: Societatea civilă sau, pentru a fi în ton cu timpul, acea parte a societăţii civile pe care o cunosc mai bine, protestează. A început încă înaintea partidelor politice şi va continua şi după ce acestea vor eşua cu moţiunea, folosind calea juridică. Mai multe organizaţii vor face plîngeri penale împotriva Guvernului, care nu a respectat Legea 52 privind transparenţa actelor decizionale şi nu a organizat consultări. Dacă acţiunile vor fi admise, comasarea ar putea fi blocată.
Rep.: Ce-ar trebui să facă alegătorul obişnuit?
C.P.: Vorba lui Stéphane Hessel, să se indigneze. Şi apoi să cugete. Din cugetare se naşte cetăţeanul informat, iar cetăţeanul informat este singura limită în faţa impunităţii sau impertinenţei politice.
