În urmă cu o săptămînă m-am oferit să conduc cu mașina niște prieteni muzicieni, cu chitarele-n spinare. Pe la Parcul Carol, chiar pe dealul Filaretului, mi-a ieșit în cale o groapă îngustă, dar extrem de adîncă.
Evident, fiind noapte, asfaltul umed și strada prost luminată, am sesizat groapa de-abia cînd am intrat în ea cu 58 km/h și mașina a gemut. Am tras pe o străduță laterală și am numărat pagubele: două pene de cauciuc și două jante îndoite. M-am apucat cu sîrg să fac măcar o pană, dar ghici ce? Și roata de rezervă avea pană. A doua zi am reușit să duc mașina la cea mai apropiată vulcanizare, aia de vizavi de Autogara Filaret. Nici n-am intrat bine în curtea vulcanizării, că vreo cinci angajați, cu gura pînă la urechi, mă întreabă: „Groapa aia din fața parcului e de vină, nu?”. N-am găsit o replică mai bună decît aia cu “E făcută de voi, să meargă biznisul mai bine?”.
Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013