Cîndva, în centrul Piteștiului, pe str. I.C. Brătianu nr. 54, exista o clădire. O clădire de patrimoniu, dacă e să ne luăm după ce zice Institutul Național al Patrimoniului. Sau o simplă clădire, dacă e să ne luăm după cum ar vrea ministerul condus de Daniel Breaz să dreagă busuiocul. Iar acum, în locul acelei clădiri răsare un ditamai blocul, în ceea ce este o investiție de vreo zece milioane, făcută – după cum veți vedea mai jos – cu mirobolanta complicitate a instituțiilor statului. Să vă povestim.
Clădirea respectivă, din I.C. Brătianu nr. 54,
din centrul Piteștiului, fusese a celor de la Petrom. Adică a statului. Era o clădire de birouri pe care, după ce Petrom-ul a fost cumpărat de austrieci, noii proprietari – băieți deștepți – au vîndut-o unei firme, SC Titi Dan SRL. Cei de la OMV știau prea bine că acea clădire e cum e și că nu poate fi demolată, iar o eventuală renovare ar costa un purcoi de bani. Oricum, treaba e că au vîndut-o acestui investitor strategic Titi Dan SRL, în spatele căruia se află niște bănet cu legături în Elveția.
Înainte să vîndă clădirea – ca să fie bine și să o poată vinde –, cei de la OMV se duc la Direcția Județeană de Cultură Argeș, care-i în subordinea Ministerului Culturii, de unde obțin o hîrtie cum că respectiva clădire nu e de patrimoniu. Apoi vînd. Noul cumpărător întreabă și el la Direcția Județeană de Cultură dacă e de patrimoniu clădirea, că ar vrea să facă niște mici modificări/lucrări. Primește același răspuns, cum că nu e, după care – jap, demolează clădirea.
Oamenii lui Titi Dan SRL obțin și PUZ, și PUD, și aprobări de la Primărie, căci vor să construiască acolo ditamai măgăoaia, investiție de zece milioane de euro, după cum vă ziceam. Totul pare bine și frumos și nimeni nu pare să comenteze. Numai că atunci cînd se apucă de săpat fundația și toate cele, îi afectează puțin pe niște vecini. Care vecini – niște bătrînei – se apucă de scris depeșe pe la Primărie, pe la Direcția Județeană de Patrimoniu și chiar la Minister. Evident, nimeni nu-i prea bagă în seamă. Că, vorba aia, ei sînt doar niște bătrînei, în timp ce de partea cealaltă stau un super-investitor – chiar dacă e o firmă cu nume ales în glumă parcă –, o primărie, o direcție de cultură și, practic, tot statul român. Ei însă știu că acea clădire, vecină cu ei și care a fost dărîmată, a fost clădire de patrimoniu. Căci și clădirea lor, cea afectată de noua construcție, e clădire de patrimoniu. Și uite așa, se ajunge în instanță. De unde începe adevărata poveste mișto de tot.
Instanța se adresează Ministerului și cere o poziție clară
cu privire la respectiva clădire. E sau nu de patrimoniu? Niște oameni din minister încep să sape. Un domn de acolo, Ștefan Emilian Gămureac, care-i director la Departamentul Patrimoniu, face o notă în care zice că stați așa, nu e de patrimoniu și că e o eroare materială. Și-i bagă hîrtia asta sub nas lui Daniel Breaz, să semneze.
Între timp, însă, apar și niște documente de la INP. Șeful Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici, transmite o adresă către minister în care zice că stați așa, clădirea aia e clădire de patrimoniu. Mă rog, era, căci între timp fusese dărîmată. La ei, în lista monumentelor, cea întocmită în baza Legii 422, clădirea respectivă figura ca o clădire de patrimoniu. Începe agitația. Directorul lui Breaz, onorabilul Gămureac, insistă că e eroare de pilotaj, mă rog, eroare materială, și că respectiva clădire n-ar avea ce căuta în lista aceea. Se fac iar referate și Breaz e chemat să dea iar cu subsemnatul. Treaba se complică însă, căci există un proces pe rol, intentat de acei vecini și, iată, din cele trei instituții cu atribuții în domeniu – minister, Direcția de Cultură și INP –, una zice că acea clădire era de patrimoniu. Și că, sub nici o formă, nu ar fi trebuit eliberate avize și acte astfel ca ea să poată fi demolată.
Prin minister se plimbă depeșe, hîrtii și se caută o soluție de remediere. Deh, vorba aia, să facem să fie bine, ca să fie investitorul mulțumit. Niște surse de prin minister ne zic cum că însuși ambasadorul Elveției i-ar fi făcut o vizită lui Breaz pe tema asta, căci în spatele lui Titi Dan SRL stau niște bani din țara cantoanelor. Consilierul onorific al lui Breaz, un domn avocat despre ale cărui aventuri și relații financiare cu ministerul o să vorbim noi altă dată, consiliază și el. Se merge pînă la punctul în care s-ar vrea ca, prin ordin de ministru, să fie „reparată” eroarea materială. Adică să fie scos imoblilul din respectiva listă. Ce-i drept, cînd a intrat în vigoare Legea 422, în 2001, treaba asta cu clasarea și declasarea intra în sarcina ministrului. Însă și atunci, clasarea sau declasarea se puteau face după o expertiză, și nu era un instrument la discreția ministrului. Acum, treaba e puțin schimbată, căci clasarea și declasarea trebuie să treacă printr-un proces, în baza legii contenciosului administrativ.
Și totuși, băieții din minister sînt gata să încerce și asta.
Adică să facă ei să fie bine, să poată înștiința instanța – procesul se judecă la Vîlcea – cum că imobilul ăla era totuși în lista cu clădiri de patrimoniu, dar că era acolo dintr-o eroare. Bașca, pînă și avocatul firmei Titi Dan făcuse niște vizite pe la minister, să se intereseze personal de treabă. Și aproape că le ieșise pasiența. Căci, ziceau ei, degeaba există în listă – în cea de la INP – dacă la Direcția Județeană nu era și, mai ales, dacă nu exista nici un studiu în baza căruia clădirea să fi fost clasată drept clădire de patrimoniu.
Numai că, hopa, cei de la INP caută prin arhive, îi găsesc pe oamenii de la SC Proiect Pitești, fosta firmă cu arhitecți, de pe vremea lui Ceașcă, la care au rămas arhivele, și găsesc studiul respectiv. După care trimit studiul la minister. Jucăria se strică de tot. Aoleu, ce ne facem cu investitorul?
Clădirea nu mai există, a fost dărîmată. Însă, cu toate datele astea noi, cu studiul ce dovedește că era o clădire de patrimoniu, fix în centrul orașului, trebuie să existe niște vinovați. Și-apoi, trebuie oprită lucrarea aia care se face acum. Primăria a dat avize nașpa, chiar dacă au avut hîrtie de la Direcția Județeană de Cultură. Care direcție a căcat steagul cît se poate de clar.
Ar mai fi, însă, o soluție: să fie declasată, totuși, acum. O declasare post-mortem, dacă vreți, căci clădirea e dărîmată. Oamenii din jurul lui Daniel Breaz încearcă să spele putina, cumva. Să facă să fie bine. Și pentru investitor, dar în punctul ăsta e deja mai important să facă să fie bine pentru ei. Căci s-au semnat deja niște hîrtii, niște rapoarte, și treaba nu-i deloc roz. Dar poate că, cine știe, nu se prinde nimeni de toată tărășenia – deși, iaca, ne-am prins, că de-aia scriem –, poate că își retrag vecinii plîngerea după ce le pică în poală niște plase cu bani elvețieni, poate că vine vara și se uită totul, iar documentele de la INP, cu studiu cu tot, dispar în uitare. Vorba aia, să fie bine, ca să nu fie rău.
1.809 vizualizări
Si se pregateste Vila Dalles de pe Bulevardul Ferdinand ,in centrul Constantei de asta data.