Cum l-au abuzat Serviciile pe protestatarul Ceaușescu

Marian Tivilic Moroșanu, zis Ceaușescu, nu prea mai are de lucru. Ca majoritatea lucrătorilor cu gura, specializați în urlete de stradă, e afectat de șomaj. Alături de alte zeci de agitatori #rezist, îndură acum crunta soartă a orfanilor politici, rămași fără venituri regulate. Are toate motivele să-l regrete pe Dragnea, în al cărui regim îi mergeau încasările șnur, iar evenimentele de împroșcare se țineau lanț.

Dar, după ce Dragnea a intrat la pușcărie, Justiția s-a făcut dintr-o dată nevăzută. Procurorii care se iubeau cu ofițerii la vedere, pe salteaua statului de drept, și-au adunat hainele de pe jos și s-au retras la umbra celui de-al doilea mandat Iohannis, fiindcă s-a dat ordin ca dreptatea să-și ia concediu.

Masele nu se mai adună în Piața Victoriei ca în 2017-2018, deși acum viața propusă de Guvern e cu mult mai cruntă, minciuna, hoția și prețurile sînt mai mari, frigul, foamea și întunericul bat la ușă, iar viitorul se îmbracă în haine de înmormîntare. Masele nu se mai adună fiindcă SRI nu le mai adună, iar în condițiile astea nici agenții urlători nu mai au de lucru.

Marian Ceaușescu e, însă, un caz special. El e protestatar de profesie, nu ca marea majoritate a celor fabricați pentru programul „Muie PSD“. El a participat în 1989 la evenimentele din decembrie, arătînd un curaj adeverit de mulți și lăsîndu-se marcat pe viață de intensitatea acelei experiențe. A fost prezent în Piața Universității, la toate mineriadele și la toate adunările care promiteau că se lasă cu scandal, fiindcă, în timp, a înțeles că doar la asta se pricepe. Marian Ceaușescu a încercat să trăiască de pe urma zbieretelor sale, lipindu-se de toate busculadele democrației, dar în primele două decenii de libertate nu s-au prea arătat angajatori.

Și-a făcut atunci rost de o pensie specială. A pretins că în urma bătăilor încasate de la mineri a fost iremediabil afectat la cap, de unde și felul greoi în care vorbește. Statul i-a acordat pensia, numai că exprimarea lentă pe care a invocat-o s-a dovedit a fi preexistentă bătăii. Într-o înregistrare video din perioada Pieței Universității, adică din aprilie-mai 1990, Marian Moroșanu apare vorbind între manifestanți în același stil tărăgănat în care-și strigă azi injuriile. Prin urmare, dacă minerii l-au bătut, au făcut-o pe 13-15 iunie, adică o lună mai tîrziu. Asta arată că Marian Moroșanu a obținut în mod fraudulos venituri de la statul român. Dar mai arată și că handicapul său nu e consecința unui accident eroic, ci poate fi, cu o probabilitate bună, dobîndit la naștere.

Au venit, însă, și vremuri mai bune în cariera de urlător de stradă. Începînd cu anii 2012-2013, cînd anticorupția și-a luat ajutoare de la SRI și cînd penalii erau plimbați în văzul lumii pe la DNA, zbieretele de incriminare stradală au intrat pe finanțare regulată. Echipa de zgomote, din care a făcut parte Marian Moroșanu, a fost diversă și exotică, a cuprins personaje de toată mîna, de la tineri cu dragoste de canabis, așa cum reiese din înregistrări, la fete zvăpăiate sensibile la banii „tinerilor securiști“, și de la nebuni în toată regula la inși capabili de violență.

Au fost ani buni, au fost bani buni, a fost logistică scumpă. Mulți au primit echipamente costisitoare, bani de recuzită și deplasări. De unde? Păi, din „donații“, din „burse pentru democrație“, din „finanțări private“. Adică de la Servicii. Și trebuie să recunoaștem: dacă în lunga lor existență Serviciile au fost vreodată eficiente, apăi atunci au fost. Fără ele, toată uriașa gălăgie anticorupție n-ar fi existat. Fără ele, societatea n-ar fi fost capabilă de atîta solidaritate în orbire și prostie.

Azi, fiindcă, așa cum ziceam, Justiția a obosit și PSD nu mai e Ciuma Roșie, ci elementul de stabilitate al lui Klaus Iohannis, Marian Ceaușescu lucrează cu ziua. Poate fi închiriat pentru evenimente punctuale: o huiduială în față la DNA, o pubelă vărsată în fața casei sau 30 de minute de înjurături la megafon. Băieții, cum s-ar spune, l-au lăsat liber de contract. Iar cine dorește, îl închiriază, așa cum închiriezi bufonul la petrecerea copiilor.

Și aici de-abia începe subiectul Marian Tivilic Moroșanu, zis Ceaușescu, exploatat fără scrupule, împotriva legii, dată fiind condiția lui demonstrată prin lege de persoană cu handicap. Instituții ale statului au abuzat de starea de vătămare psihică a unui cetățean pentru a satisface interese de ordin politic, nelegitime și ilegale. Marian Moroșanu a fost făcut prizonierul acestui abuz, exploatat în ciuda condiției sale, remunerat și încurajat să persiste în iluzii și să-și folosească infirmitatea ca pe un instrument de presiune politică.

Prin urmare, dacă se redeschide cumva sezonul la justiție și stat de drept, procurorii ar trebui să ancheteze cu celeritate acest caz de corupție instituțională, abuz asupra persoanelor cu dizabilități, abuz de încredere, instigare la săvîrșirea unor fapte de violență fizică și verbală, la care se adaugă concediere fără preaviz și lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate. Și abia atunci Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, ar putea primi de la stat despăgubiri corecte, pe măsura adevărului și condiției sale.