Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum pot niște cretini să distrugă un oraș

Zoom Cum pot niște cretini să distrugă un oraș

Chiar, cum pot?

Poate vi se pare greu. Orașele sunt indestructibile.

Nu, nu sunt.

E atât de ușor să distrugi ce s-a construit în ani, cu sudoare, bere, whisky și gin.

Atât de ușor…

 

Să luăm exemplul

ușor de urmat întru distrugere al orașului Tulcea.

Atunci când o cretină (doamnă, iertați-mă, eu m-am prezentat, dumneavoastră, nu) vine să te filmeze de sus, cu tableta, ca să te dea pe net, pentru că vrei să faci ceva pentru orașul ăsta, începi să te întrebi.

De ce?

De ce Paul Prisada, de ce Sorin Ailincăi, de ce Ivan, de ce însuși nepotul Adinei Vălean, Cristi Antonescu, de ce Paul Tocanie, de ce Iani, de ce atât de mulți oameni, foarte mulți, se chinuie să facă lucruri?

De ce?

Ca să vină o cretină și să ne fută, tuturor, fengșuiul?

 

Nici nu-mi dau seama

cum a început totul. S-a coagulat în jurul unei cârciumi. Era un bar la Casa Avramide, ținut de Dan Hornoiu. Nu mai e. Din păcate.

Dar, place sau nu, în jurul cârciumilor se întâmplă lucruri. Să fie alcoolul de veacuri ce ne-apasă, să fie altceva…

Nu mai e.

Și, totuși, ne încăpățânăm.

 

Tabletă, la gard,

de sus.

Superioritatea în formă pură.

Noi, niște nimicnici. Niște unii.

Ăsta își lăsase cortul la Vadu, cam distrus de Oarba.

Eu lăsasem multe corturi în spate.

Și ce facem rău? Un concert?

Vaaaai.

Mă așteptam la multe lucruri. Foarte multe. Mă așteptam să vină însuși Gandalf (așa îi spunem noi episcopului de Tulcea) să ne roage să dăm muzica mai încet. Dar, dacă noi nu ne ducem să-l rugăm să dea clopotele pe vibrație, nici el nu vine să ne căpăcească la muzică.

Deci Gandalf chiar e de treabă.

Dar la Mălin Bot blond și agățat de gard chiar nu mă așteptam.

 

Ați dus rezistul prea departe.

Da, exact asta ați făcut.

Noi ne chinuim, muncim, facem lucruri, facem tumbe ca să facem rost de bani pentru ca lucrurile să se întâmple.

Nouă nu ne plac orașele moarte. Pentru că noi suntem vii.

Da, vara nu dormim. Poate nici iarna. Dar nu asta e important.

Nu deranjăm…

Noi ne facem treaba, încercând să scoatem orașul ăsta din amorțire.

Și nu vă place.

Îmi pare rău…

 

Civilizația și cultura

nu vin intempestiv peste voi. Nu vă violentează.

Civilizația și cultura vă bat la ușă. Dacă nu răspundeți, nu dau peste voi. Nu sparg ușa. Cu sau fără mandat, nu, nu vă intră pe proprietatea privată.

Tulcea era un oraș mișto. Este, încă.

O mână de oameni, cu bani foarte puțini, dar chiar foarte puțini, fac lucruri.
Râd prieteniii mei din București când le vorbesc despre bani. Și da, au dreptate, suntem rizibili. Hilari.

Și vii tu, cretina cu tableta. Și urli la mine, de pe gard. „Câți bani vă dă Primăria ca să dați muzica atât de tare?“

Iar eu îmi permit, fără să mint, să urlu back: „Nici măcar un leu…“.

Așa, din cauza oamenilor cu tablete, de pe garduri, au dispărut Raliul Deltei, festivalul de la Enisala și multe, foarte multe alte lucruri și întâmplări.

Puteți, cu tabletele și telefoanele voastre, să aproape ucideți.

Aproape…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]

Ultimele articole