Cum poţi deveni ofiţer acoperit în presă

Ofiţerul acoperit reprezintă cel mai însemnat atribut al puterii serviciilor de informaţii. Între domeniile în care activează ofiţerii acoperiţi, presa rămâne unul privilegiat. Lista domeniilor este prezentată aluziv pe site-ul SRI, la secţiunea „misiuni specifice – apărarea Constituţiei“. Este greu de imaginat că un serviciu de informaţii ar avea posibilitatea să-şi implanteze un agent eficient în media provenit din afara presei. Sunt preferaţi actori din vârful piramidei decizionale, care să poată lua hotărâri rapide, agreate de un cerc restrâns de persoane.

Profilul ofiţerului acoperit din presă a relevat că acesta provine în proporţie covârşitoare din tagma foştilor informatori ai Securităţii: a) presa română a furnizat cele mai puţine cazuri de foşti informatori deconspiraţi ai serviciilor de informaţii comuniste din întregul bloc sovietic; b) în presa română continuă să activeze un mare număr de persoane provenite fie din media antedecembristă, fie care la revoluţia din decembrie 1989 împliniseră deja 18 de ani, deci puteau fi teoretic racolaţi de fosta Securitate; c) un număr însemnat de formatori de opinie sau de actori decizionali în cadrul redacţiilor lor se regăsesc la categoriile a) şi b).

În numărul trecut al revistei Caţavencii, am pomenit acţiunea eşuată a SRI de racolare a fostului informator al Securităţii Sorin Roşca Stănescu, ca ofiţer acoperit în cadrul redacţiei României libere. Am admis apoi, ca ipoteză plauzibilă, ca Ion Cristoiu să fi fost şi el informator al fostei Securităţi. Procedura prin care un informator devine agent acoperit a fost descrisă de un fost şef al CSAŢ, adică de un preşedinte al republicii: „(…) La SRI există, sub semnătură, procesul-verbal de distrugere a dosarului de colaborator şi asta se face într-o etapă rară, când se trece la statutul de ofiţer acoperit. (…) Ei nu pot fi deconspiraţi, dar există toate dovezile circumstanţiale“.

În calitate de şef al CSAŢ, Emil Constantinescu a avut acces la câteva dosare de agenţi acoperiţi, furnizate de SRI. Nu există nici o informaţie că regimul Constantinescu ar fi încercat să şantajeze vreun jurnalist, fost informator al Securităţii, pe care l-ar fi forţat să-şi schimbe atitudinea în favoarea Puterii. Acest lucru a devenit însă tot mai vizibil în timpul regimului Băsescu, când voci puternice din mass-media îşi schim­bă peste noapte atitudinea cu 180 de grade, precum Ion Cristoiu, alias Coroiu, sau Bogdan Chirieac, alias Bărbulescu.

Uneori, ce e drept, extrem de rar, serviciile îşi recuperează resursele din presă şi le retrag la bază, unde le conferă grade şi funcţii. Adrian Fulea a fost ani de zile prezentator la TVR. În­tr-o zi, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) i-a dat un sms scurt, să se prezinte la comenduire pentru noi ordine. STS este o încropeală făcută pe structura unităţii R a fostei Securităţi, de transmisiuni şi contrainformaţii radio. Fulea a fost avansat pe loc la gradul de colonel şi numit purtător de cuvânt al STS. Se presupune că, pe vremea când a activat la TVR, era doar locotenent-colonel acoperit.

Mădălina Elena Ilinca a fost recuperată de la B1 TV, unde a fost director de ştiri, şi avansată la gradul de maior, cu funcţia de redactor-şef, în cadrul redacţiei studioului cinematografic „Pro Patria“, aparţinând de trustul de presă al MApN. La B1, Ilinca era doar căpitan acoperit al DGIA. Există un singur caz de fost ofiţer SRI trecut în rezervă care a devenit jurnalist, cel al Laurei Cernahoschi, care a activat la Cotidianul. Ea a răspuns în 2010, pe Voxpublica, speculaţiilor că ar face în continuare jocurile serviciilor, într-un articol antologic: „Da, am fost ofiţer în SRI“.

„Am fost recrutată în anul patru de facultate, în 2000“, a scris Cernahoschi, „pentru că eram şefă de promoţie la Facultatea de Limba Arabă a Universităţii Bucureşti, de către cei de la direcţia personal a SRI. (…) Fireşte, nu a fost nimic atât de spectaculos la mijloc, job-ul meu fiind, în cea mai mare parte, de birou. Am învăţat, însă, ce-i drept, să trag cu pistolul şi cu puşca. (…) După cinci ani de activitate în SRI, regulile prea stricte de acolo au început să interfereze cu viaţa mea personală. (…) Am demisionat, pentru că nu aveam libertatea necesară.“

Nu de oameni precum Laura Cernahoschi i-a fost teamă fostului preşedinte Emil Constantinescu, cel care declara deunăzi „Nu am fost învins de Securitate, eu am fost învins de presa Securităţii“. Cât priveşte presa Securităţii, stă în puterea domniilor voastre să decelaţi între mesajele de interes public şi cele care incriminează zi de zi tirania majorităţii şi laudă prestaţiile unui preşedinte acuzat el însuşi, de către Emil Constantinescu, că ar fi fost unul dintre informatorii cărora SRI le-a distrus dosarul de colaborator, pentru a deveni ofiţer acoperit în politică.