Mulţi, prea mulţi autori români scriu versuri; şi versul însuşi s-a modificat de atîtea ori, în modernitate şi postmodernitate, încît un textier care îl scrie nu este, cu necesitate, un poet.
Cum deosebeşti un versificator oarecare de un poet?
Versificatorul umblă cu volumele lui impozante în geantă şi e gata să-ţi ofere, cînd te întîlneşte pe stradă, bibliografia completă. Dedicaţiile sale ţin – acolo, pe trotuar – cel puţin douăzeci de minute. Poetul uită întotdeauna să-ţi trimită cartea lui recent apărută, deşi te citeşte de ani buni.
Versificatorul este lăudător la modul onctuos şi îţi face cultul personalităţii, sperînd într-o reciprocitate în conformitate cu care îi vei recunoaşte capodopera. Cînd nu-i recunoşti capodopera, îţi păstrează o ură tenace şi lătrătoare publicistic, pînă la următoarea capodoperă oferită cu dedicaţie. Poetul suferă mai mult cînd îi e criticată o carte, dar suferă în tăcere şi-n intimitate.
Versificatorul este foarte bine ancorat în mobilităţile prezentului şi te invită, cu gesturi largi, să ţii o conferinţă la Muzeul lui, să-ţi faci o lansare în avionul lui, să-i faci o prefaţă bine plătită la editura lui. Poetul împuşcă francul şi-ţi poate cere, cu împrumut, o sumuliţă pe care n-o s-o mai vezi niciodată.
Versificatorul, de la orice subiect ar pleca, ajunge să ţi-l demaşte pe Cărtărescu, aşa-zisul poet în care s-au băgat banii noştri şi care a scris ceva urît la Tescani, unde s-a îmbuibat şi Pleşu, pe vremuri… Poetul îl iubeşte pe Mircea Cărtărescu şi cu cît e mai tînăr, cu atît îl iubeşte mai mult; ar da orice să fi scris Levantul.
Versificatorul e conspiraţionist şi crede, dacă nu în bubulii lui Pavel Coruţ, atunci în oculta iudeo-masonică din cauza căreia meritele lui sînt nerecunoscute. Mereu patriot, versificatorul îl acceptă, totuşi, pe Caragiale, fiindcă l-a învăţat la şcoală; şi pe vremea lui se învăţa carte, nu ca acum… Poetul se plimbă prin New York ca prin Obor şi se-mbată în primul bar răsărit în cale.
Versificatorul nu-ţi vorbeşte decît despre el, despre opera lui, despre biografia lui, despre eroismul lui, despre proiectele lui, despre viitorul lui, despre posteritatea lui. Poetul, cînd vine la Bucureşti, tot poeţi caută; şi se strîng toţi cinci la Gaudeamus, să spună ceva ininteligibil într-un microfon.
După ce aţi identificat poetul, citiţi Dispars de Vlad Moldovan.
Exclusiv online
