Cum s-a apropiat și apoi a divorțat Facebook-ul de politică

2007 – Ai un prieten la studii în America sau un prieten care are un prieten la studii în America. De la el afli de această chestie nouă pe care o fac tinerii de acolo: un profil online unde îți pui o poză și te împrietenești cu alți oameni. „Adică un fel de Hi5?“, îți vine să întrebi, dar te abții, ca să nu dai de bănuit că știi ce-i aia Hi5 sau, mai rău, că ai cont acolo. Majoritatea utilizatorilor de Facebook au 20-23 de ani. Dacă ai 25 de ani și vrei să-ți faci cont, ți se atrage atenția în mod politicos că te caută pe-acasă poștașul cu pensia.

2010 – Îți faci cont și pe Twitter, dar descoperi că e greu să te limitezi la 140 de caractere. Păi, 140 de caractere îți trebuie doar ca să tragi aer în piept înainte să spui ce ai de spus.

2011 – Ne aflăm în perioada romantică a Facebook-ului: e folosit în special pentru pozele din concediu și ca să postezi ocazional un animal de companie care ar putea sau nu să fie al tău.

2012 – Începe, în România, deceniul protestelor de stradă. Facebook-ul e folosit ca platformă pe care oamenii se coordonează, unde-s puse poze și filmări de la marșuri și de la bătăile cu jandarmii. Facebook-ul devine locul unde se-adună speranțele democrației românești. Te întrebi naiv, cu pritenii tăi, oare ce șansă ar mai avea libertatea în țara asta dacă n-ar fi social media care să vă strângă luptele și năzuințele într-un buchet multicolor de activism democratic.

2014 – Poate fi urmărită, pe Facebook, indignarea românilor din diaspora care nu mai apucă să voteze la prezidențiale.

2015 – În vara acestui an se vorbește tot mai mult despre refugiații care iau cu asalt Europa. Mai întâi sunt sirienii care fug de război, dar curând li se alătură și imigranții care caută o viață mai bună în Europa. Se construiesc garduri în Europa de Est și se trag semnale de alarmă, de ambele părți. Angela Merkel îi asigură că sunt bineveniți în Germania. Populiștii de dreapta cad în cazanul cu isterie, de unde nu s-au ridicat nici până în ziua de azi. Se propagă, pe Facebook, legende urbane despre ce-au început să facă refugiații odată ajunși în Europa. Populiștii mai trag un semnal de alarmă: refugiații dețin telefon mobil.

2016 – Începi să-ți dai seama că nu doar tu te-ai folosit de Facebook ca să-ți exprimi ideile politice, ci și cei care nu-s de acord cu tine. E anul în care apar primele consecințe: britanicii aleg să iasă din UE, în America ajunge președinte Trump. Devine tot mai evidentă partea întunecată a social media, care poate să fie folosită cu ușurință pentru manipulare. Evident, e vorba de manipularea altor oameni, niciodată a ta.

2017-2019 – Încep protestele împotriva Ordonanței 13. Dragnea devine principalul antagonist de pe Internet. Se atinge un fel de apogeu al folosirii Facebook-ului pentru politică. Creativitatea anti-PSD se dezlănțuie pe grupurile de meme. Doi ani mai târziu, Dragnea ajunge la închisoare și e înlocuit de un nou personaj comic: Viorica Dăncilă.

2022 – Facebook a devenit un loc ciudat, unde e tot mai greu să găsești oameni care n-au trecut de 30 de ani. Indignările politice sunt tot mai naive, glumele de boom-eri tot mai cringe. Până și constatarea asta e cringe. Din când în când, haitele de utilizatori mai devorează câte un influencer prostuț, care vorbește aiurea. În rest, discuții despre mâncare și poze cu pisici. Nu e un peisaj care să te bucure, dar nici nu poți să vezi progresul: e totuși mai puțin rasism, sexism și homofobie decât în urmă cu zece ani.