Cum s-a autoplagiat Victor Ponta de șaisprezece ori

Suferind, încă de pe cînd era o gîgîlice politică, de un elefantiazis sufletesc care în loc de fildeși a scos la iveală o substanță spongioasă din care s-ar putea confecționa șoșoni, Victor Ponta a fost surprins de un pictor de biserici exersînd băi de mulțime in nuce, pe un hol al Casei Poporului.

Întors acu’ vreo paisprezece ani de la Roma, unde predase zborul îngerilor pe pereții cîtorva bazilici, amicul cu pricina, aflînd că la sfîrșit de săptămînă turtoiul lui nea Nicu e pus la dispoziția înfometaților, n-a pregetat să caute în peștera de beton armat oarece picturi rupestre ale foștilor săi colegi de la Belle Arte.

Vizitatorii erau purtați prin sălile trase în foiță de aur și bezea de un custode grăbit care, din zece în zece minute, se întorcea să mai vîre în vizuină cîte o echipă de gură-cască din coada de o jumătate de kilometru, cunoscut fiind că la noi, dacă se anunță la telejurnal că în Piața Amzei se dau palme gratis, tîrgoveții se vor buluci să profite de un așa chilipir.

Coborînd pe o scară de marmură, cu niște dosărele sub braț, cine credeți că a dat nas în nas cu primii pensionari? Micuțul Titulescu. Recunoscîndu-l pe țuțărul lui Adrian Năstase, patru cucoane pesediste au sărit la mozol, trei au cerut autograf și două s-au tras cu el în poză.

Scorul nu era chiar rău, așa că flăcăul, lăsînd să se înțeleagă că ar avea o întîlnire de taină cu Țara, a cotit-o pe sub o arcadă.

Zăbovind mai mult decît se cuvenea în fața unui vitraliu în care o fetiță cu cravată roșie la gît, înaltă de șapte metri, elibera din poală niște porumbei cît curcanii, pictorul nostru s-a trezit în mijlocul celui de-al doilea val de vizitatori și nu mică-i fu mirarea revăzîndu-l pe junele mădular socialist cum se înfige în mulțime atins de un priapism închipuit, dînd autografe și zîmbind fotogenic, grăbit să nu întîrzie la randevuul cu Țara.

Cu aerul că participă la o orgie de zile mari, junele Ponta a tras cîteva numere consecutive, urcînd de șaispreze ori cu dosarele sub braț acea scară a suspinelor și tot de șaisprezece ori simulînd o băiță de mulțime, aidoma unui mare înotător care, pînă la o prezumtivă piscină olimpică, se antrenează și el unde poate, sărind cu capul în jos într-un bideu.