Cum s-au pus pe râs academicienii români: puşca şi loveaua lată

Am văzut săptămâna trecută cum mii de iepuri au fost trimişi la produs în Italia de asociaţiile judeţene de vânători. Ca să vă faceţi totuşi o idee despre dimensiunea traficului cu carne vie iepurească, trebuie spus că numai în perioada 2007-2008 asociaţiile locale ale AGVPS au scos de pe tarlaua patriei 10.750 de iepuri, pe care i-au trimis pachet la masacru în adevărate TIR-uri ale genocidului vânătoresc. Să nu credeţi însă că au fost exporturi ilegale, capturările şi transporturile au avut acordul DSV (Direcţia Sanitar-Veterinară) şi al Ministerului Mediului, aşa cum ne-am obişnuit deja cu multe dintre abuzurile făcute la adresa faunei şi mediului românesc. Potul e mare, tupeul şi mai şi. Astfel, pentru că în perioada despre care vă vorbeam autorităţile au închis mai repede sezonul de vânătoare/recoltare la iepuri, o asociaţie din cadrul AGVPS a ameninţat Ministerul Mediului cu trimiterea în judecată pentru că această măsură i-a adus un prejudiciu la export de peste 100.000 de euro.

Cât produc toţi urecheaţii ajunşi anual în Italia, asta numai preşedintele AGVPS, Niculae Şelaru, poate să ne spună, dar nu vrea. Iepurimea română este însă numai o mică parte a afacerii pe care AGVPS o derulează în numele zeiţei Diana şi al altor zei păgâni ai banilor. Iată-l, de pildă, pe Colin Ioriatti, director APS Braşov, după unii chiar nepot al preşedintelui Şelaru, care stârneşte rahatul sălbăticiunilor şi un adevărat scandal pe Facebook, postând fotografii cu masacre la urs, la gâscă şi chiar la râs, specie strict protejată. Mai avem 2.000 de râşi, dar asta nu l-a oprit pe ministrul Borbély să semneze în 2011, cu acordul Academiei Române, o derogare de la legea care protejează această specie, permiţând împuşcarea a 119 exemplare.

Să revenim însă la domnul Ioriatti, cel fotografiat cu un râs în cârcă, pentru a afla că acesta conduce o pensiune vânătorească unde străinii plătesc 1.300 de euro pentru aspectul hotelier al unui sejur de cinci zile, 2.500 de euro pentru un râs omorât, 200 de euro pentru unul rănit şi 50 de euro dacă e fraier şi l-a ratat. Cum vânătorii ăştia nu bat atâta drum doar pentru un râs, codrul românesc mai oferă contra cost lupi, urşi, mistreţi, cerbi şi căprioare, totul cu tarife de mii şi mii de euro.

Afacerea este prosperă, pentru că de când au fost tăiate la greu pădurile, vânatul se îngrămădeşte în ce a mai rămas. Şi ca să fie treaba treabă, Niculae Şelaru face acum lobby pentru a redeschide vânătoarea în zonele protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. A constatat omul că în Deltă au apărut dezechilibre ecologice grave de când a fost interzisă vânătoarea şi selecţia naturală n-a mai fost făcută cu puşca. Şi, evident, cu italienii.