Pute democrația a traseism cum pute Oborul a nefiscalizare.
Vă povesteam acum câtva timp realitatea politică din micuța comună Ștefan cel Mare, din județul Călărași. Acolo, primarul Nicu Pandea a trecut de la PSD la PNL. Iar contracandidatul său inițial de la PNL a trecut la PSD. Au rămas contracandidați, doar că și-au schimbat echipamentele. Nicu Pandea e lăudat de oameni, că „i-a dat Dragnea bani să asfalteze“. Cum Nicu nu e prost, s-o gândi că acum „o să îi dea bani Orban să bage și gaze în sat“. Căci despre asta e vorba, despre dependența aceasta mizerabilă de centru.
Oamenii din sat râd și sunt mândri de primarul lor pentru că i-a scăpat de nămoale.
Mai amuzant pentru poveste, dar infinit mai trist pentru democrație, este că Nicu Pandea are un copil. El și-a depășit părintele, pe nea Nicu, în batjocorirea democrației: pentru că Ciprian, ăsta e numele plodului, e sculă mare la București. Nu foarte mare, cât să-și facă un partid sau altul treaba cu ea.
Cip, să-i spunem astfel, a fost secretar de stat la Tineret pe vremea PSD, apoi subsecretar de stat la Secretariatul General al Guvernului. Când au ejaculat-o pe Veorica de la Palatul Victoria, credeți că Cip a plecat și el? Neah! S-a făcut liberal. Acum e secretar de stat la SGG.
Și uite cum tată și fiu poștesc democrația în râsul general.
