Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

DAN MIRCEA CIPARIU: „Serviciile funerare tot mai înfloritoare de azi sînt tot mai mult efectul serviciilor fanariote ale regimului Iohannis“

Zoom DAN MIRCEA CIPARIU: „Serviciile funerare tot mai înfloritoare de azi sînt tot mai mult efectul serviciilor fanariote ale regimului Iohannis“

Tolerant și optimist, poetul Dan Mircea Cipariu, care e editorul Agenției de Carte și autorul mai multor festivaluri literare cu viață lungă, are limitele lui față de actualul trend din lumea literară. Bunăoară, nu și-a făcut agendă politică de bisericuță pentru premiile pe care le propune. Crede că democrația trebuie să funcționeze și în republica autohtonă a literelor. Evită încumetrirea culturală și mai ales nu se preface că nu vede gruparea infracțională organizată care a mafiotizat lumea literară.

Cristian Teodorescu: Îți dai seama ce bucurie sinceră ar fi pe Bacovia să afle că în România înfloresc serviciile funerare („Sînt cîțiva morți în oraș, iubito!“)? Răposații din poeziile lui au cine să le facă toate cele cuvenite.

Dan Mircea Cipariu: Am trecut de la consumeristul „orice, dar cu puțin Internet“ la sinistrul „orice, dar cu puțin virus“. Nici nu mai știi cîți dintre noi sîntem chiar oameni sau suma virușilor, bacteriilor sau paraziților din trupurile noastre. Extratereștrii, carevasăzică, iaca, am putea fi chiar noi ăștia care rezistăm la criza pandemică, criza ecologică, criza economică, criza energetică, criza imunoglobulinei și, colac peste pupăză, la criza politică declanșată la 1 septembrie 2021.  Așa încît rămîne să-l parafrazăm tot pe Bacovia, cu: Nimic. Virusul tot mai larg părea…“. Serviciile funerare tot mai înfloritoare de azi sînt tot mai mult efectul serviciilor fanariote ale regimului Iohannis.

C.T.: Artiștii și oamenii de litere au rupt coada mîței tot trăgînd de ea. Dar cu ce se poate compara fericirea lor că Guvernul le tot face promisiuni frumoase?

D.M.C.: E poate cea mai pauperă epocă pentru cei pe care îi apreciem, eventual, din manuale și muzee, asta după ce vor fi trecut și ei prin înfloritoarele servicii funerare. Sila este atît de mare încît fiecare practică mai vechea învățătură strămoșească a lui „scapă cine poate“. Degeaba s-au înscris pe pagini web oficiale ca să primească un ajutor nerambursabil pentru proiectele culturale ale organizațiilor non-guvernamentale, degeaba s-au încrezut în comitete și comiții guvernamentale care le ofereau, în campania electorală, burse de creație, stipendii pentru programe culturale, degeaba au așteptat să se deschidă licitația de proiecte pentru revistele literare din bani prevăzuți de lege și aprobați prin bugetul de stat, căci mantra bacoviană le-a tot bătut și încă le bate la ușă: „Nimic. Pustiul tot mai larg părea…“.

C.T.: De curînd, APLER a dat premiile pentru literatură pe anul 2020. E bine, dar lipsește ceva: un scandal cît de mic, cum se întîmplă de obicei la premiile date de USR-Manolescu.

D.M.C.: Nici măcar politicienii nu au ajuns la un grad atît de clientelar și de netransparent pe care îl practică gruparea neo-brejnevistă de la USR, sub conducerea unui fost conducător al PAC și PNL, membru în comisia de supraveghere a SRI și cel care, recent, a pierdut definitiv, la Înalta Curte de Casație și Justiție, procesul cu ANI pentru că nu justifică o sumă de bani pe care ar putea să o cîștige o sută de scriitori în pandemie. După ce și-au premiat prim-vicepreședintele, vicepreședintele și camarila, după ce și-au dat între ei indemnizații de merit de aproape 2.000 de euro pe lună, iată că liberalul domn Manolescu revine la locul faptelor sale arvunite și feudale oferindu-i, la Iași, Premiul „Scriitorul anului“ chiar directorului său de imagine, Daniel Cristea-Enache.

C.T.: Apropo de N.M., observ că d-sa nu mai are treabă să intenteze procese scriitorilor și editurilor, ci a trecut la procurori și la revizuiri – de procese, nu literare, ca E. Lovinescu.

D.M.C.: N.M. a devenit, tot mai mult, un procesoman agitat care vrea cu orice preț să îi ducă pe scriitorii români în epoca sovietică și stalinistă. Să tot o ții ca gaia-mațu că Uniunea Scriitorilor a fost înființată printr-un decret comunist, Decretul 267/1949, este și nelegal, și imoral. Nelegal pentru că respectivul decret nu a înființat nimic, ci doar a recunoscut utilitatea publică a Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română. Imoral pentru că tocmai regimul stalinist și comunist, apelat acum în lăcrămațiile domnului N.M., a cenzurat și a băgat la pușcărie politică atîția scriitori, printre ei chiar și pe patronul literar al domnului N.M., George Ivașcu, condamnat mai întîi la moarte, apoi la temniță grea.

C.T.: Răposatul S. Brucan făcea profeții despre trecut. Nu ne ajunge trecutul din urmă cu alianța asta dintre PNL și PSD?

D.M.C.: Și UDMR.

C.T.: UDMR se subînțelege în toate alianțele politice din România. De fapt, la noi orice alianță, indiferent între cine și cine, începe cu UDMR, elementul stabil. De fapt, chiar polul de stabilitate din politica românească. Restul e umplutură.

D.M.C.: Dacă am fi fost în Germania și am fi avut și cultura civică de acolo, o astfel de cumetrie ar fi fost văzută ca o acțiune politică în firea lucrurilor. La noi, însă, acțiunea politică este golită și de firesc, și chiar de o minimă inteligență strategică. Cum nu sînt consultantul părților, mă bizui pe înțelepciunea românească și pe mult mai pragmatica zisă că „fiecare pasăre pe limba ei piere“.

C.T.: Li s-a golit liberalilor pușculița cu nume răsunătoare, de-au ajuns să-l pună la TVR pe Dan Turturică și la ICR pe un ilustru necunoscut?

D.M.C.: Întîmplarea, fiica vitregă a destinului, cum ar fi spus Caragiale, face să îi cunosc și pe Dan Cristian Turturică, și pe Liviu Jicman. Poate că nu sînt nume răsunătoare, dar sînt nume, oricît s-ar putea cîrti, cu  experiență în domeniile lor de activitate. Iar la rigoare trebuie să adaug că președintele TVR a fost propunerea Guvernului, adică a domnului Cîțu și a șefului domnului Cîțu, dl Iohannis. Dincolo, la ICR, Liviu Jicman, care a fost pînă mai de curînd directorul Muzeului Național Cotroceni, nu ar fi fost ales fără susținerea adevăratului jupîn al PNL, dl Iohannis.

C.T.: Adică, de fapt, cei doi provin din banca de fideli ai lui KWI, care a devenit un soi de Moș Crăciun al ciorapului cu funcții, în care-și bagă produsele tot anul.  Că l-am pomenit, i-ai spus lui Moș Crăciun ce să-ți aducă?

D.M.C.: Anul acesta am primit cel mai viu și luminat dar: fiica mea Gloria Maria Sultana Cipariu. Venirea ei m-a adus mai aproape de o lume a sinesteziilor, o lume a formelor inocente, o lume a poeziei gîngurite și intuite. Starea mea de spirit ar putea avea chiar titlul unui poem pe care l-am publicat pe contul meu de Facebook: „Fericit, dar nedormit!“. Moș Crăciun ne va găsi la clubul Micii Campioni, cîntînd cea mai scurtă colindă din lume: „Cine vine prin grădină? / Dumnezeu cu crucea-n mînă. / Da’ pe cruce / Ce ne-aduce? / Un colac de grîu frumos, / C-așa-i fața lui Hristos!“.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale