Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De ce nu zboară racheta românească?

Zoom De ce nu zboară racheta românească?

Racheta românească se chinuie de ani buni să zboare și nu e lăsată. Mai greu de învins decît gravitația e statul. Sînt puține state care au blocat inovația și dezvoltarea științei mai eficient ca România, iar între ele nu se găsesc nici Statul Islamic și nici cel nord-coreean.

Racheta românească s-a născut în chinuri și în sărăcie

Rachetele americane, vest-europene, rusești, chinezești, canadiene sau australiene au beneficiat de finanțări puternice și de programe generoase oferite de state cu conștiință științifică, dar a noastră s-a născut cum e mai prost, adică din dragoste. În ultimul deceniu al secolului trecut, un grup de studenți la Politehnică a început să construiască obiecte zburătoare. Căpetenia lor și cel mai lovit de pasiune, Dumitru Popescu, și-a făcut din această ocupație o misiune și un destin. Neobosit și tenace, obișnuit să se ia la trîntă cu imposibilul, Dumitru Popescu a studiat ingineria aerospațială și teologia, ceea ce arată că dorința lui de a ajunge în cer e nenegociabilă. În 1998, Popescu a înființat ARCA (Asociația Română de Cosmonautică și Aeronautică), un ONG dedicat proiectelor aerospațiale. Băieții au început cu proiecte mici, făcute cu banii de buzunar, apoi, odată cu trecerea anilor, au reușit să adune fonduri private și să dezvolte mașini zburătoare din ce în ce mai mari. Au construit familiile de rachete Demonstrator și Haas, rachetele Stabilo și Helen, avionul suborbital IAR-111, avionul fără pilot AirStrato, motoarele de rachetă Executor și Venator, precum și vehiculul de testare DTV (Drop Test Vehicle), executat pentru Agenția Spațială Europeană (ESA). Au efectuat opt misiuni de zbor, din care trei nereușite, dar au făcut să se ridice de la sol și s-o ia spre stratosferă aproape tot ce au avut pe planșetă, de la baloane stratosferice, trepte de rachetă, fuselaje de avion și capsule lunare pînă la rachete întregi.

Dar afacerile cu spațiul cosmic cer bani cu ferocitatea unei amante de fotbalist

din Primera Division. ARCA s-a luptat în fiecare secundă cu costurile, iar multe dintre proiectele ei au murit în faza de machetă. A reușit să apuce două comenzi din categoria mărunțiș de la guvernele României și un proiect european de un milion de euro, dar înfricoșătoarele sume pe care le cere zborul spațial i-au transformat existența într-o nemeritată zbatere pentru supraviețuire. Totuși, energia nebună a lui Dumitru Popescu a ținut lucrurile pe linia de plutire și proiectele au continuat.

Acum cîțiva ani, Comisia Europeană a făcut niște socoteli și a stabilit că lansarea unei rachete în spațiu poluează cît un milion de mașini. Așa că a organizat o competiție pentru construcția unei rachete nepoluante și a propus un premiu de 10 milioane de euro pentru proiectul cîștigător. ARCA s-a apucat de lucru și, din pasiune și nevoie, a conceput prototipul EcoRocket. EcoRocket a fost două sezoane estivale vedeta știrilor de pe Litoral. A fost transportată de la hangarul din Rîmnicu Vîlcea la mare, instalată în Portul Tomis pentru a fi admirată și apoi dusă în larg, la Capul Midia, pentru teste pe apă. Presa scrisă și televiziunile au relatat pe larg despre planurile de lansare, au filmat manevrele de echilibrare și recuperare, au făcut interviuri cu Dumitru Popescu. Așa a aflat toată lumea că EcoRocket măsoară 13,4 metri lungime, 1,2 metri diametru și are o masă la lansare de 5 tone. Prima treaptă din cele trei ale rachetei utilizează un motor cu abur, care folosește, practic, apa drept combustibil, iar asta aduce o reducere a poluării cu 25%. Costurile, la rîndul lor, scad și mulțumită apei, și pentru că treapta a treia e reutilizabilă, urmînd să fie recuperată după desprindere cu ajutorul parașutelor. EcoRocket ar trebui să zboare mai întîi suborbital, adică pînă la 80 km altitudine, iar apoi orbital, la peste 300 km, ocazie cu care să și depună pe orbită primul satelit românesc.

Succesul motorului „cu apă“ ar echivala cu o revoluție în industria aerospațială,

mai ales în domeniul lansării noilor generații de micro-, nano- și picosateliți. Dacă zborul EcoRocket ar reuși, ARCA și-ar putea finanța proiectele pe scară largă, iar România ar putea pune bazele unei profitabile industrii aerospațiale. Numai că aici se încheie povestea optimistă a rachetei românești, pe care statul român, prin instituții și oameni care conduc instituții, o ține la sol. Ca să zboare, EcoRocket are nevoie de niște aprobări. Pînă să ajungă în spațiu, trebuie să răzbată prin zone de competență și mai ales de incompetență, controlate de autoritățile române. Astfel, sînt chemate să-și dea avizul Ministerul Transporturilor, Ministerul Apărării și Ministerul de Externe. Descompuse pe autorități, asta înseamnă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian (ROMATSA), Direcția de Transport Aerian (DTA), Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) și Autoritatea Aeronautică Militară Română (AAMR). De la Ministerul de Externe e nevoie de semnătura unui funcționar din centrală.

ARCA a început acum doi ani munca de smulgere a semnăturilor

din fălcile încleștate ale birocrației de stat. Trebuie spus că Ministerul Apărării a privit proiectul cu bunăvoință și a colaborat de la început, ca și cum l-ar fi așteptat de mult. Toți miniștrii Apărării au sprijinit ARCA, în primul rînd pentru că nu s-au pus de-a curmezișul și apoi fiindcă au permis Forțelor Navale Române să pună la dispoziție o navă a flotei militare pentru testele din Marea Neagră. Lucrurile s-au blocat, însă, la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR). Oamenii de acolo au refuzat să dea avizul pentru zborul orbital. Au ținut-o așa doi ani, spunînd că nu competența lor e necesară, ci a Agenției Spațiale Române (ROSA), lucru complet fals. ARCA a cheltuit doar cu testarea rachetei un milion de euro și își dorea cu disperare să facă zborul orbital ca să poată bate iar pe la ușile unor sponsori care așteptau rezultate. Zborul nu s-a făcut în toamna anului 2021, așa cum era programat și răsprogramat, fiindcă AACR s-a opus. La începutul anului 2022, AACR a dat înapoi. Dar rezistența statului s-a repliat pe altă linie defensivă, la Ministerul Afacerilor Externe.

Ce avea de făcut MAE? Să îndeplinească o formalitate,

adică să notifice statele vecine cu România că la data cutare și la ora cutare, din zona litoralului Mării Negre va fi lansată o rachetă civilă cu anumite caracteristici și cu misiunea de a efectua un zbor suborbital la altitudinea de atît. E mai mult un act de curtoazie din partea țărilor care lansează, iar statele care sînt notificate nu pot împiedica un zbor spațial civil. Ideea e ca statele vecine să știe că ceea ce văd pe radarele militare e un obiect cunoscut, anunțat, prevăzut, neostil. Ei bine, a trecut mai bine de un an de cînd MAE nu face acest lucru. Pur și simplu ignoră solicitarea ARCA și blochează, astfel, zborul rachetei românești. Și asta în condițiile în care ministrul Aurescu pare bine pus la punct cu manifestările românești din domeniul aerospațial. De 20 de ani, de pe vremea cînd era funcționar în MAE și pînă azi, cînd a ajuns a treia oară ministru, Aurescu participa la evenimente dedicate spațiului cosmic. Iată ce zicea la ultimul dintre ele, în 2021, chiar în momentul în care bloca zborul rachetei românești: „România urmărește dezvoltarea unei politici spaţiale ambiţioase, care implică consolidarea industriei europene în domeniu, creşterea accesului la spaţiu şi dezvoltarea în continuare a programelor europene, inclusiv prin lansarea unei noi generaţii de sateliţi“. De trei ori ministru în trei configurații politice diferite, Aurescu a slujit pe rînd Ciuma Roșie, alianța liberal progresistă PNL-USR și coaliția uselistă PSD-PNL, arătînd o flexibilitate tipică politicienilor acoperiți, trimiși în misiune de Servicii. Rețeaua aureștilor e întinsă peste întreaga administrație de stat, iar nodurile ei ocupă poziții de vîrf în instituții care toacă bani de la buget ca să livreze în schimb aer. Aici apare în poveste Marius Piso, directorul Agenției Spațiale Române, amicul domnului Aurescu.

Agenția Spațială Română, ale cărei realizări se reduc la proiecte pe hîrtie, este o „unitate extrabugetară cu personalitate juridică“, înființată la începutul anilor ’90, reorganizată în 1995 și pusă atunci în subordinea Ministerului Cercetării și Tehnologiei. Chiar dacă i s-a spus „extrabugetară“, banii îi vin de la buget, prin contracte cu ministerul, cu Guvernul, cu institute de cercetare, universitare, agenți economici de stat, prin programe de cercetare-dezvoltare, prin taxe și tarife pentru prestări de servicii prevăzute în lege. Pe scurt, prin tot felul de combinații pe care aparatul birocratic de stat e capabil să le pună în mișcare ca să finanțeze sinecuri, nepotisme și poziții de putere. Marius Piso e băgat în ROSA din 1993, cînd a devenit secretar executiv, iar din 2003 și pînă azi a fost președinte fără întrerupere. Dacă Mugur Isărescu se pensionează anul ăsta, Piso îi bate peste trei ani recordul de longevitate într-o instituție de stat.

Bugetul ROSA era de 16 milioane de euro în 2013. Acum, ROSA costă cetățenii României zeci de milioane de euro anual

Și aici trebuie pusă întrebarea. A trimis România vreo rachetă în cosmos? A auzit vreunul dintre contribuabili despre aselenizarea românilor, despre primul zbor orbital, despre machete zburătoare sau despre ceva făcut de costisitoarea agenție spațială a lui Marius Piso? Pe pagina de Internet poți citi un roman-fluviu despre realizările ROSA, dar dacă te uiți atent vezi că toate sînt contribuții birocratice la proiecte europene cu sute de colaboratori, în care noi am trimis tabele și niște cotizații la Agenția Spațială Europeană (ESA). Marius Piso conduce, așadar, de aproape trei decenii, un mamut birocratic de lux, hrănit de la buget în deplină tăcere, și n-a reușit să ridice în aer nici măcar un ac cu gămălie. Și atunci vine altă întrebare: i-o pica bine ca ARCA, o companie privată, finanțată independent, cu bani de o sută de ori mai puțini, să reușească să trimită o rachetă în spațiu? Dacă ARCA zboară pe orbită cu un milion de euro, ce a făcut ROSA cu zeci de milioane de euro pe an, atîta amar de ani? Prin urmare, ca să nu existe riscul ca ARCA să reușească, amicul Aurescu a blocat lansarea. N-a trimis înștiințări statelor vecine, mai ales că, în contextul conflictului din Ucraina, poate încropi și o explicație. La urma urmei, așa cum ne-a lămurit președintele Iohannis, „Putin este vinovat“.

Piso a atacat ARCA încă din 2010, cînd Dumitru Popescu încerca să facă să zboare avionul supersonic. I-a acuzat de amatorism și a ținut-o tot așa pînă în 2021, cînd EcoRocket și-a făcut apariția pe Litoral. Piso i-a acuzat că plimbă niște machete de carton în scop publicitar, ca să strîngă fonduri. Și, la rigoare, trebuie spus că, în ceea ce privește proiectul EcoRocket, vocea lui Piso nu e singulară. Mai sînt specialiști care privesc cu îndoială „motorul cu apă“. Sistemul aerospike, utilizat de EcoRocket, n-a zburat niciodată pînă acum în spațiul cosmic, dar asta nu înseamnă că trebuie împiedicat să încerce. Știința și ingineria s-au hrănit din experiențe și au înaintat prin risc, inovatorii au fost luați adesea drept nebuni. Dar fără acești nebuni, fără dorința lor neobosită de a încerca, fără eșecurile lor, n-ar fi existat progres.

E inacceptabil ca statul român, exprimat în această poveste de oameni cu interese mărunte, să blocheze eforturile unei echipe de cercetători care vrea, fără să ceară bani de la buget, să inoveze, să încerce spațiul cu degetul, să împingă lucrurile înainte într-un domeniu pe care economia mondială îl consideră strategic. Nimeni nu poate ști, deocamdată, dacă Dumitru Popescu e un aventurier în căutare de publicitate sau un inginer vizionar. Dar putem afla cu toții în primele cinci minute de la decolarea rachetei. Iar pentru asta, statul trebuie să renunțe la apucăturile securiste și să lase racheta românească, așa cum e ea, să-și înceapă numărătoarea inversă.




6 comentarii

  1. #1

    A fost vreodată altfel?

    • #2

      Il credeam baiat destept pe Aurescu…dar se pare ca in Romania nimeni nu vede mai departe de o viata personala de capusar…trist.

  2. #3

    Dl Piso e cu 6 ani mai tanar decat Manole, sigur ii bate recordul.

  3. #4

    Nu are importanță dacă dă chix sau se duce în stratosferă. SE APLICĂ PRINCIPIUL OLIMPIC, ESTE IMPORTANT SĂ PARTICIPI. Îmi ce scuze, nu am obiceiul să zbier (în netichetă a scrie cu majuscule este echivalentul a vocifera) dar nu m-am putut abține. Cum adică? Nu putem visa către stele pentru că niște hârțogari, plătiți regește, se pun capră că au ungere la scurgere. Eu am trăit tinerețea, adolescența și mai mult citind povești-romane SF. Într-o vreme împuțită îmi făceau viața frumoasă, mă lăsau să visez. Dobitocii din departamente inutile vor să ne fure dreptul la fantezie. Ce dacă pompa lor de aburi nu funcționează! Măcar am încercat. Cugnot și-a izbit automobilul cu aburii în primul zid. Dar de acolo avem acum Rolls Royce.

  4. #5

    De cand cei care au muscat mana care-i hrănea și au admis asasinarea lui Ceaușescu, impinsi de mafia vestului și cu acordul serviciilor romane, s-au perindat prin posturi cheie o sumedenie de nulități. Doar slugărnicia jalnica a tradatorilor de tara puși sa decidă prost, cum li se cere, a putut smulge României locul 1 în lume în multe domenii.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]