„Să nu uităm că și Hitler a ajuns la putere în mod democratic!“ ni se spune de fiecare dată când mecanismele democratice se află în plin proces de contestare, de fiecare dată când votul popular nu inspiră încredere și nu convine. Să nu uităm că democrația poate da greș în asemenea hal, să nu uităm că democrația nu este 100% de încredere și că nu este calea pe care ar trebui să o preferăm indiferent de situație. Nu avem ce să uităm, însă, pentru că ascensiunea la putere a lui Hitler nu a existat. Hitler nu a ajuns dictatorul Germaniei în mod democratic, cu respectarea procedurilor democratice și a legilor aflate în vigoare în Germania anului 1933, ci tocmai prin eludarea lor, prin ocolirea prevederilor legale, prin ignorarea Constituției Germaniei și prin impunerea cu forța a modificărilor care i-au conferit puteri nelimitate. Așadar nu, Hitler nu a pus mâna pe putere în mod democratic. Aceasta este teza celor care sunt de părere că democrația poate fi suspendată temporar atunci când nu le servește așteptările, iluziile, dorințele. Istoria a demonstrat, însă, prin Hitler și prin alții, că orice suspendare a democrației are tendința de a deveni definitivă, iar pentru reinstaurarea acesteia (a democrației) este nevoie de timp și de sacrificii incomensurabile.
În primul rând, Hitler nu a fost niciodată ales în mod direct și democratic pentru a ocupa vreo funcție în conducerea statului german. Când a candidat uninominal la președinția Germaniei, în 1932, Hitler a obținut, în primul tur, desfășurat pe 13 martie, 30,14% din voturile germanilor, față de 49,54% cât a obținut Paul von Hindenburg. În turul al II-lea, von Hindenburg a obținut 53,05%, Hitler 36,77% și Ernst Thälmann (da, au fost trei candidați în turul al II-lea) 10,16%.
Nici în alegerile parlamentare partidul lui Hitler, NSDAP, nu a obținut nici măcar 50% + 1. În 1928, la alegerile pentru Reichstag, NSDAP a obținut 2,63% din voturi. În 1930 a obținut 18,25%, în iulie 1932 a obținut 37,27%, iar în noiembrie 1932, NSDAP a obținut doar 33,09% din voturi, mai puțin decât în iulie același an.
Președintele von Hindenburg a refuzat în mod repetat să-l numească pe Hitler cancelar (prim-ministru) al Germaniei, acesta neavând majoritatea necesară în Parlament (Reichstag). Între 1930 și decembrie 1932, cancelar al Germaniei a fost Franz von Papen, iar între 3 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933 cancelar a fost Kurt von Schleicher. Acesta din urmă a demisionat din funcție ca urmare a refuzului președintelui von Hindenburg de a dizolva Parlamentul pentru a se organiza alegeri anticipate care să dea o majoritate mai solidă. Fostul cancelar Franz von Papen, Oskar von Hindenburg (fiul președintelui Hindenburg) și industriașii Hjalmar Schacht și Gustav Krupp au insistat pe lângă președintele german să îl numească în funcția de cancelar pe Adolf Hitler, ceea ce s-a și întâmplat la data de 30 ianuarie 1933.
Pe 31 ianuarie 1933, Adolf Hitler a convocat un nou rând de alegeri legislative, de data aceasta cu acordul președintelui von Hindenburg. Pe 27 februarie 1933, clădirea Reichstag-ului a fost incendiată. Propaganda NSDAP a prezentat acest incendiu drept opera partidului comunist german (KPD), bazându-și acuzația pe dovezi neconcludente. Pe 28 februarie, președintele von Hindenburg a emis Decretul de Urgență pentru Protecția Poporului German, conferindu-i lui Hitler puteri sporite. Printre altele, decretul permitea arestarea și încarcerarea oricui fără motive întemeiate și fără proces, interzicea libertatea de expresie și desființa dreptul la proprietate. Departe de a fi democratic, decretul lui Hindenburg încălca grav Constituția de la Weimar.
Pe 5 martie 1933 au avut loc alegerile, într-o atmosferă de teroare întreținută în special de către trupele SA. Trupele paramilitare ale lui Hitler au efectuat, în baza decretului din 28 februarie, numeroase arestări, mai ales în rândul membrilor partidelor de stânga, inclusiv membrii KPD. În ziua alegerilor, membrii SA, înarmați, au supravegheat secțiile de votare, au intervenit violent împotriva membrilor și susținătorilor cunoscuți ai partidelor de stânga și au terorizat alegătorii. Chiar și în aceste condiții, NSDAP nu a reușit să obțină decât 43,9% din voturile exprimate, insuficient pentru a obține o majoritate în Parlament. În aceste condiții, pe 23 martie s-a votat în Reichstag Actul de Împuternicire (Ermächtigungsgesetz) sau, după denumirea sa oficială, Gesetz zur Behebung der Not von Volk und Reich („Legea pentru remedierea situației oamenilor și a imperiului“), prin care Hitler primea dreptul de a emite decrete și legi și de a înlocui astfel Parlamentul. Actul era complet neconstituțional și a fost votat în timp ce în stradă fusese adunată o mulțime de oameni pentru a exercita presiuni asupra parlamentarilor germani. De asemeni, cu doar trei zile înainte de vot a fost deschis primul lagăr de concentrare din Germania, la Dachau, iar primii deținuți au fost oponenții politici ai lui Hitler și ai regimului său. Din acel moment, Republica de la Weimar a încetat să existe de facto.
Acesta este parcursul ascensiunii finale la putere a lui Adolf Hitler. Ascensiunea sa s-a făcut fără respectarea legilor, cu încălcarea Constituției și fără a fi obținut nici măcar o singură dată majoritatea voturilor liber exprimate de către germani.
Dacă sunteți de părere că aceasta este o ascensiune democratică la putere, atunci aveți educația istorică și politică similare cu ale alegătorilor lui Călin Georgescu, îndoctrinați cu o istorie a României contrafăcută, livrată lor mai ales prin intermediul filmelor lui Sergiu Nicolaescu. Cu un asemenea nivel educațional și intelectual nu este de mirare că foarte mulți ajung să considere că încălcarea Constituției și anularea unor alegeri fără a exista dovezi care să ateste fraudarea lor reprezintă singura cale democratică posibilă.
Citeam razand cum slugile puterii il comparau indirect pe un nantalog lenes de la cotroceni cu hindenburg – om de stat si general german care a vazut razboiul…
Articolul este in cheia filmului lui Sergiu Nicolaescu despre Antonescu, Hitler, regele Mihai, etc.
Abordarea aceasta cu Hitler si democratia este simplista si incompleta. Pentru ca categoric, Hitler a venit la putere respectand jocul democratic, dar increderea si adeziunea poporului german a dobandit-o prin charisma si destin. Si prin „chemare”, cum declara charismaticul momentului, cu „0” cheltuieli.
Nu, Hitler nu a venit la putere în mod democratic. Recitiți.
Da, m-ai provocat la recitit, pdf-ul David Irving – Hitler’s War, reiau pasaje intregi despre jocurile diplomatice de dinainte de razboi, despre referirile la Antonescu, despre Regele Mihai si Hitler.
Autorul uzeaza de o engleza mai speciala, greu de asimilat pentru un nevorbitor nativ. Ajuta mult Chatgbt-ul care asigura o traducere impecabila, pe ici pe colo si anume in punctele esentiale.
…buuun, dar la finalul articolului tău apare contradicția, pui în discuție (prin comparație) capacitățile /cognitive/ tocmai ale celor pe care, teoretic, îi consideri victimile unui abuz … în pofida (saaaaau, în numele?🙃) Constituțiunii, maică…
Patrick, tatăăă, io aș zice – mai degrab, conform cine_știe cărui firicel de cod genetic frondist remanent la ‘matale – că ești cumplit de iacobin, moș…
(donc, a bonne entendeur, salut !)
Nu e nicio contradicție. Este vorba despre un nivel egal de incultură.
Nu pricep ultimul paragraf, acela care incepe „Dacă sunteți de părere…”
Sint 2 concluzii contradictorii.
Si comunistii au ajuns la putere, in Romania in mod „democratic”, adica, au furat alegerile.Si au dainuit”democratic” vreo 45 de ani.
Tot ce e fals, impus cu forta, va fi rasturnat de cetateni.Numai sa ne rugam la Dumnezeu sa nu fie tot cu forta.
O clarificare necesara, bine documentata; ultimul paragraf, mai energic asa, cam rupe filmul, cam pune la colt pe toti cei care au avut curiozitatea si rabdarea sa citeasca, nemaivorbind despre cei care au si inteles ce au citit. Adevarul e ca mai bine iesea Georgescu, pe democratie si constitutie, sa fie bine, sa nu fie rau. Vad ca se insista mult pe lipsa dovezilor; alea cate sunt, ar trebui prezentate intr-un proces, nu in presa, nu credeti? Cum e cu justitia? Mai e buna la ceva, sau o dam tot la popor?…
In general in justitie o data cu pronuntarea sentintei se publica si dovezile..cred ca fac parte din hotararea judecatoreasca
Ceea ce spuneti dvs este ca sentinta a fost data inaintea procesului
Da. În plus lui Hitler îi plăceau câinii, deci toți posesorii de câini sunt suspecți.
N-am înțeles însă comparația cu alegătorii lui CG – lăsând deoparte numărul lor azi chemările la Gulag și aplauzele pentru faultul CCR vin din cu totul altă direcție.
Da, dar nivelul de informare este același.
Ascensiunea lui Hitler la putere a fost „constitutionala” nu neaparat „democratica”…Lupul a fost pus paznic la stina si, in plus, a primit pe mina toata forta de represiune a Statului. Restul e Istorie…La noi, iata, Realitatea TV va fi interzisa. Lovitura de stat se aprofundeaza. Cei responsabili, in opinia mea o factiune a Statului condusa de Iohanis cu aprobarea Bruxelles-ului, profita de starea de soc posttraumatic rezultata din barosul CCR si isi consolideaza pozitia de forta. Dar nu le va fi usor…Ne revenim incet-incet si lucrurile nu vor ramine asa! Intre popor si clasa conducatoare corupta exista un pact de neagresiune…Praful s-a ales de acest pact si asta, in Istorie, a insemnat INTOTDEAUNA…razboi!!!
Hitler n-ar fi existat daca nu isi mula discursul pe frustrarea unui popor ingenuncheat de infrangerea din primul razboi mondial. Hindenburg a facut 2 greseli in 1933, cedand presiunii lui Hitler, suspendand drepturi civile si dand puteri sporite regimului nazist. Totusi vorbim de unul care a luptat in razboiul franco-prusac, n-avea cum sa-i faca fata unui dement ahtiat de putere. Dupa moartea acestuia, Hitler a combinat cele doua functii, cancelar si presedinte. Democratic, nu gluma…
1.”Nici în alegerile parlamentare partidul lui Hitler, NSDAP, nu a obținut nici măcar 50% + 1. În 1928, la alegerile pentru Reichstag, NSDAP a obținut 2,63% din voturi. În 1930 a obținut 18,25%, în iulie 1932 a obținut 37,27%, iar în noiembrie 1932, NSDAP a obținut doar 33,09% din voturi, mai puțin decât în iulie același an….
„Pe 5 martie 1933…NSDAP nu a reușit să obțină decât 43,9% din voturile exprimate, insuficient pentru a obține o majoritate în Parlament”. Se pare ca- cel putzin in ultimele 3 runde,- NSPD a castigat alegerile. Cam cu aceleasi procente cu care se castiga si astazi ( Ceausescu, cu 99,98 % a aparut ceva mai tarziu).
2. Sa credem ca- in anii 30-, populatia germana, in majoritatea ei, se opunea politicii lui Hitler? Daca da, cam cum o facea? La acele manifestatii de idolatrizare, care umpleau spatiile publice, cetatenii germani erau adusi pe liste, cu autobuzu’? Si-n timp ce faceau salutu’ nazist- la unison-, in barba-l injurau pe Hitler? Nu generalizez; vorbesc doar de majoritate.
Una peste alta , dl. PAH paraseste coloanele revistei si pleaca spre zari mai linistite. Da, cateodata e mai bine sa ne gandim la noi, la familie, lucruri din orizontul mai apropiat. Ii garantez ca de cate ori va reveni in tara, se va gandi la cuvintele lui Brancusi cu privire la starea poporului ( eventual traduse in franceza). Mi-au placut articolele caci foloseau nume, cifre, analize pertinente ce depaseau cu mult nivelul unei reviste de satira. Ma bucur ca dl. Buscu se simte bine (inca) in general si in Romania in particular. Voi pastra in PC caricatura dl. PAH semnata de Petry, drum bun spre o viata mai buna !
Dacă nu era Hitler, era altcineva cu ideile lui. Ferdinand Foch spunea la încheierea tratatului de pace din 1919 ca aceasta nu e o pace, e un armistitiu pe 20 de ani. Și mare dreptate a avut.
Ascensiunea dreptei în Europa și nu numai are ca și atunci cam aceleași cauze:
– o categorie socială /etnie care să fie țap ispasitor, atunci evreii, acum imigranții, minoritățile sexuale, etc;
– probleme economice, clasa politică incompetenta, probleme legate de sistemul democratic imperfect dar funcțional al unui stat, frică legată de pierderea identității culturale și religioase a unei comunități, rezistenta la schimbare și nou din societate.
Si procentele celor care aleg extrema dreapta sunt cam tot la fel în toată Europa, undeva la 30-35% și atunci și acum. Cred ca și Trump poate fi considerat extrema dreapta prin discurs și măsuri.
Domnule PAH,
Mulțumesc pentru articol. După atâția ani de auzit „Să nu uităm că și Hitler a ajuns la putere în mod democratic!“, spus cu foarte multă convingere la toate nivelurile, cu toate prilejurile, de oameni (aparent) educați, ajunsesem sa cred ca nu mai înțeleg ce am învățat.
Mulțumesc si pentru întorsura finala care pare sa de de furca …
Constat ca, din păcate, a cam trecut vremea in care se putea spune in liniște „Cititorii noștri, mai inteligenți ca ai lor !”
Cei care nu înțeleg ultimul paragraf recitiți în primul: „Aceasta este teza celor care sunt de părere că democrația poate fi suspendată temporar atunci când nu le servește așteptările, iluziile, dorințele”. După Churchill “Democracy is the worst form of government, except for all the others.”