Nuclearelectica are în derulare un super-proiect, strategic, anume instalația de detritiere de la Cernavodă. Este vorba despre „managementul tritiului care se formează în apa grea ca urmare a procesului de operare“, cum zice în studiul de fezabilitate în baza căruia a fost aprobată toată tărășenia. Toată treaba nu-i vreo noutate, că se lucrează la ea de vreo doi ani, poate mai bine. Ba chiar a fost și scos la o licitație internațională, anul trecut, că nu-i tocmai o chestie ce poate fi făcută de vreo firmuliță de apartament. Și bine au făcut, că valoarea investiției se apropie de vreo 200 de milioane de europterix, din care 150 de milioane sînt un împrumut de la BERD.
Ei bine, o altă bucată din tot acest mega-proiect, pe lîngă instalațiile acelea de management al tritiului, o constituie nelipsita consultanță. Consultanță și supravegherea executantului, adică un fel de diriginte de șantier, dar mai cu ștaif. Normal, pentru treaba asta, în care se vor duce ceva mai bine de 70 de milioane, nu s-a mai apelat la licitații internaționale și alte chestii. Da’ ce, n-avem și noi consultanții noștri? Așa că au pus-o băieții de la Nuclearelectrica de o procedură competitivă cu negociere. Așa că, pe 17 iunie, au negociat cu asocierea dintre Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice (ICSI din Vîlcea) și Kinectrics România SRL, o companie cu care Nuclearelectrica a mai avut contracte.
Firește, existînd o bună relație între compania de stat, institutul de stat și acea mică firmă privată, negocierea a decurs brici, iar de la prețul estimat de 14,5 milioane de euro s-a ajuns la prețul final de aproape 15 milioane de euro. Practic, vreo 10% din valoarea împrumutului pentru retehnologizare merge pe consultanță, de la stat la stat. Că doar trebuie să trăiască și statul.
