Mai ticăloși decât șoșocii care miros a Putin pe la bot sunt jigodiile care spun: „Hei, îmi pare rău, dar nu fac politică“. Acest „Nu fac politică“, în sufletul lor alcătuit din scame din buric, înseamnă și următoarele: „Da, știu, sunt omorâți acolo civili, copii, bătrâni, gravide, însă chiar nu ne putem pronunța, pentru că noi nu facem politică, probabil sunt vinovați și unii, și alții, și americanii, și incașii, și copiii, și gravidele“. Pare că această închipuită „neutralitate“ te-ar putea absolvi de o nemernicie care umblă cu fază lungă pe contrasens. Nimic mai ireal: „neutralitatea“ e pură complicitate, e vinovăție împachetată în cea mai slinoasă ipocrizie. Și-acum să coborâm din înaltul acestor concepte pestilențiale în curtea TNB.
S-a organizat de-un mic scandal la Teatrul Național din București. Cum o pun câte unii de-o horă în benzinărie, mândri că au făcut plinul, așa e cu scandalul la TNB. Și e bine că e așa.
Foarte pe scurt, diagnosticul ar fi acesta: sindicatul actorilor a propus o campanie de ajutorare pentru Ucraina, pe care Mircea Rusu, directorul interimar, a refuzat-o. În schimb, Dan Puric, personaj cu recunoscute vederi pro-Putin, are spectacol pe 27 martie.
Greu de crezut, dar situația e mai băloasă de-atât: spectacolul lui Dan Puric la TNB-ul condus de apoliticul Rusu o să fie despre „trăiri emoționante rupte din realitatea actuală a fiecăruia dintre noi“. Când auzi asta în plin război din gura unuia care poartă la inimă chiloții plini de naționalism ai lui Putin, e cam limpede la ce te aștepți – ce zoaie patriotice vor umfla scândurile scenei TNB.
Spectacolul lui Puric se numește M-am întors deși, când a plecat, i-am zis să vină când l-om chema noi.
Nici nu plecase…
Mie mi se pare că se face prea mare tam tam cu Puric ăsta. Eu până la pandemie nu auzisem de el și, sper să nu se supere, mie îmi pare cam într-o dungă.