Trăiască, trăiască, să trăiască, pe jumătate regulată, Superliga noastră! Trăiască Moldova, Ardealul și Țara Românească! Odată cu încheierea turului de campionat regulat/regular, fraților întru fotbal daco-roman și balcanic, putem sesiza niște tendințe și surprize. De data asta, în această ediție, polii de putere par tulburați. Nu comentăm calitatea jocurilor (mai rămîn și de culise, pe meleagurile noastre). Acum, doar cu ochii pe clasament, identificăm o simpatică mutație regională, în fotbalul nostru de sorginte provincială. Ce să vezi… Moldova este într-o surprinzătoare ascensiune. Transilvania, cu Clujul în frunte, suferă o neașteptată decădere. Țara Românească – staționar. Capitala, mă rog, ca Capitala. Dar să le luăm pe rînd.
Moldova. FC Botoșani – cine i-ar fi văzut pe primul loc de-a lungul mai multor etape? Valeriu Iftimie, simpaticul staroste al clubului și președintele CJ Botoșani, chiar are argumente să se dea Grozavu. La fel de interesant este și că Oțelul Galați emite, din sudul continentului moldav, pretenții pentru accederea în play-off. Hai, c-ar fi mare șotie! Doar două echipe are Moldova în Superliga și te pomenești că ajung ambele în play-off… Cu mare curiozitate, merită urmărite viitoarele isprăvi ale fraților noștri de peste Milcov.
Ardealul. No, d-apăi aici e baiul! Ce a fost Clujul, în ediția trecută, și ce-a ajuns, în ediția asta… CFR Cluj și U. Cluj, demnele și eliminatele noastre reprezentante în Europa, ooof-ooof, nu se regăsesc. Unde-i făloșenia de mai an, unde-i temeinicia lucrului bine făcut, țais, nu ca-n vechiul Regat.? Om fi de vină și noi, miticii, că inima Transilvaniei are palpitații. Din cauza atîtor urechisme și mișcări obscure? La Cluj, în sezonul ăsta, s-au petrecut schimbări peste schimbări (jucători, antrenori, chiar conducători). Pe scurt, ambele cluburi din Napoca sînt varză à la Cluj.
Țara Românească. După cum ziserăm, se menține la o cotă staționară. Nici nu se propulsează în stratosferă, nici nu se prăbușește de tot. Noi, valahii, avem vocația de supraviețuitori și nu ne pierdem prea ușor speranța. Tocmai d-aia, de cînd muri Chimia Rm. Vîlcea a noastră, tot sperăm că va poposi iarăși un titlu, măcar prin vecini, la Craiova. Oltenia, dacă nu aflarăți, mai era denumită și Valahia Mică. În compensație, Oltenia dădu lumii mulți oameni mari. Și oameni de fotbal, mai ales!
Capitala. Se zbate să evite retrogradarea prin Metaloglobus și își anunță ambiții foarte mari, prin celelalte trei reprezentante. Ăsta-i farmecul superbei noastre capitale, un oraș ca șaorma – cu de toate. Pentru unii care încă nu s-au acomodat, Bucureștiul este „Orașul Prăbușirilor“. Pentru alții, a fost „Orașul tuturor posibilităților“.
Din această perspectivă regional-provincială, te mai gîndești și la frămîntările sufletești ale unui patron românesc ca Dan Șucu, sfîșiat între Rapid și Genoa. În România, visează la titlu. În Italia, e pe ultimul loc. Este că sună interesant? Pînă la episodul final (la noi a fost abia episodul 15). Serialul Duelul provinciilor continuă. Bref, frați patrioți întru fotbal, trăiască Superliga națională, suverană și independentă, unitară și indivizibilă! Hai România!
422 de vizualizări
