Guvernul Boc a ajuns la concluzia că democraţia e cam scumpă. Prin urmare a decis să comaseze alegerile locale şi parlamentare şi să mai reducă costurile. Fireşte, nici măcar femeia de serviciu de la Palatul Victoria nu crede această tîmpenie, dar ce contează ce crede femeia de serviciu care-l şterge pe prim-ministrul nostru de praf atunci cînd se murdăreşte? Şi da, democraţia e costisitoare.
Cum să stai tu, ditamai Guvernul, să tipăreşti toată ziua, bună ziua, nişte hîrtii pe care se află numele unor corupţi din opoziţie, să pui perdeluţe la nişte cabine de placaj, să-i deranjezi pe cei de la birourile electorale şi cîte şi mai cîte? Asta în loc să te ocupi de criza economică, de tăierea pensiilor, a salariilor, de investiţii publice în săli de sport, piscine, patinoare. Şi pentru ce toate costurile astea? Ca să vină Ponta şi Antonescu şi să saboteze modernizarea ţării? Aşa, iese omul o singură dată din casă şi votează tot, de la preşedinte de ţară pînă la preşedinte de scară. Chiar şi preşedintele Băsescu a încurajat comasarea. În septembrie 2009 insista să suprapună referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari cu alegerile prezidenţiale. Tot pentru „a diminua costurile de consultare a poporului“. Mai mult, ar fi o soluţie viabilă pe termen lung dacă, pe lîngă comasare, s-ar mai şi rări alegerile. Să se voteze o dată la 15-20 de ani, să apuce omul să modernizeze ţara ca lumea. Imaginaţi-vă numai cîte economii s-ar realiza dacă am desfiinţa şi Parlamentul. S-ar putea schimba toate bordurile din Bucureşti dacă deputaţii ar fi trimşi să doarmă acasă, nu la serviciu, pe banii poporului.
pai daca se zice sa se faca economie sa se tina si alegerile prezidentiale tot la anu. ce economia masii?
io am o propunere tovarasi :
presedintele sa fie numit de mine
pimu ministru de Biju
si parlamentari sa fier pensionarele de la Apaca!
Alternative? se vede ceva la oriziont?
care-i raul al mai mic!
Is curios co o sa alegeti la anu’! ca pina acu numa rau ati ales.
E o strategie politică inspirată din bancul ăla cu evreul sărac, familie mare şi casă mică. Ne bagă două capre în casă urmând ca una din ele să fie scoasă peste vreo săptămână, iar puriştii democraţiei constituţionale o să jubileze despre cum l-au învins ei pe dictator (aceiaşi „purişti care în 2008 şi-au trasat colegiile electorate după cum au dictat nevoile lor de (re)alegere). Iar toată această jubilaţie, va fi admirată suveran de ce-a doua capră, de la înălţimea mesei din sufragerie.