Călin Popescu Tăriceanu a fost trimis în judecată cu viteza fulgerului, fulger care și-a făcut obiceiul să lovească în adversarii politici ai lucrului bine făcut. Fulgerul lovea înainte, după cum se știe, în adversarii politici ai lucrului bine băut, și de atunci el a rămas cu acest nărav. Procesul lui Tăriceanu pare o găinărie, dar e ceva de hultan în zborul politic al ALDE: o deschidere a aripilor de pînă la zece procente la alegerile din toamnă. Așa că procurorilor li s-a dat drumul în coteț și se spune că, repede-repede, lui Tăriceanu îi vor merge fulgii.
De unde vin aceste porniri? Păi, din cîteva sondaje și din perspectiva neagră ca alegerile să fie cîștigate la modul zdrobitor de alianța PSD-ALDE. Aici, la limita între democrație participativă și justiție proactivă, se forjează viitorul marii noastre națiuni. Va reuși brigada înarmată cu mandate de aducere să urce voturile în dubă? Vor reuși cercetații penal să se smulgă din chingile terminologiei judiciare și să formeze un guvern? Răspunsul zboară ca o muscă prin camera președintelui Iohannis și se tot izbește la nesfîrșit de geam. La fiecare izbitură, președintele tresare și dă să pună mîna pe telefon, dar ochiul care-i supraveghează dorințele nu-l lasă să ridice receptorul, ci transmite el direct numele care-l frămîntă pe președinte. Așa se zice că au apărut reținerile candidaților la locale, noul proces al lui Dragnea, numirea Liviei Stanciu la CCR și noile numiri la SRI. Cînd lucrul bine făcut pare să aibă probleme, apar și dispar oameni.
Dacă Tăriceanu și Dragnea ar scăpa necondamnați pînă la alegerile din decembrie, e aproape sigur că Iohannis va fi nevoit să numească un premier susținut de majoritatea PSD + ALDE + UDMR. Ungurii vor fi acolo, fiindcă au luat – zic ei – prea multe bușituri pe parchet. În această situație, „guvernul meu” ar rămîne pe bară, iar Iohannis cu week-end-urile la Sibiu. Dacă, dimpotrivă, fulgerul judiciar va lovi în dușman după buletinul meteo al președintelui, „guvernul meu” îi va prelungi contractul lui Cioloș. Așa s-au petrecut lucrurile mereu, așa se petrec acum și așa se vor petrece în secolul ce va urma. E, fără discuție, singurul lucru bine făcut.
Sistem defectuos, nu vedeti ca nu merge?
Apar imediat postacii sa va injure ca ati inceput sa criticati „statul de drept”.
Să trăiți bine! Sau ceva.