După redistribuire, puțini sîntem ăștia care nu am intrat în Parlament. E drept, nici nu am dat vreo șansă poporului, necandidînd.
Cine își imaginează că o majoritate largă e altceva decît o majoritate lărgită, se înșeală. Domnișoara Kelemen, proaspăt scăpată dintr-un avort de responsabilitate guvernamentală provocat cu andreaua, este imaginea sublimă și grețoasă a acestei noi construcții.
Programul de guvernare, codat, mai absent ca Discovery, poate fi vizionat de minoritățile pînă la 15% doar cu acordul părinților.
Dar, în interiorul majorității largi – PSD+PNL+PC+UNPR+Gigi Becali+UDMR+niște curve din PP-DD+niște alte curve din PDL -, e loc de alte atîtea majorități mai strîmte, mai cuminți, mai devreme acasă. E absurd să crezi că trupul acesta bine făcut e purtat de tocurile de 80% spre altceva decît spre o aventură de-o noapte, fie ea și luminoasă, a democrației.
Pe de altă parte, ce poate fi mai firesc, mai adecvat momentului decît un astfel de monstru pus pe guvernat, după ce președintele ales nu a ieșit imediat după alegeri să mulțumească oamenilor că au au votat, să felicite învingătorii și, de ce nu, învinșii, să-și adune și să-și plîngă, la un pahar, morții. Evident, veți spune, asta este o altă poveste, cu alte curve.
Exceptional!
Toti !
Prietenii mei buni si dragi nu ma dezamagesc!