Nu au avut voie să își suspende plata ratelor la bancă cei care se aflau oricum într-un mare rahat, având deja întârzieri de plată. Dacă mă întrebi, probabil că ar fi primii oameni care au ar fi avut nevoie de o astfel de măsură. Adică, na, e cași cum ai zice că beneficiază de un ajutor doar cei care au nevoie din acest moment de acel ajutor. Cei care aveau nevoie încă de ieri să se abțină, căci nu vor primi nimic.
Acum, când se dau presei cele 200 de milioane de lei pentru supraviețuire, una dintre condițiile puse este ca entitate media să nu aibă nici o datorie la stat.
Să zicem „OK“, să acceptăm această condiție. Dar de unde, totuși, pofta asta de contabilități farmaceutice, curate, mirosind a plăți la zi?
Într-o țară în care o televiziune stă zece ani în insolvență, să ai atâtea pretenții cu datoriile e relativ straniu. Într-o țară în care trusturi de presă au fost iertate de datorii la stat, de asemenea, să o arzi vertical cu datoriile la stat e dubios. Să mai amintim de vreo editură? Iar asta în chiar zilele în care Guvernul tocmai a croșetat o amnistie fiscală: „Companiile care vor achita principalul restanțelor până la data de 15 decembrie 2020 vor beneficia de amnistie fiscală pentru dobânzi, penalități și alte accesorii datorate“.
Și asta unde? Într-o țară care în ultimii ani se împrumută cu accelerația la podea.
Și mai e ceva: primii justițiari ai țării au fost mereu tocmai marii păsuiți și marii iertați. Asemeni curvelor devenite credincioase la bătrânețe. Mă rog, curvele sunt de-a dreptul sincere și nevinovate.
