Doamna Udrea, nu e rău că aveți bani să vă cumpărați tot ce vă dorește sufletul și trupul. De ce să nu vă luați o rochie, o geantă, o găleată de mărgele dacă aveți bani?
Nici nu vreau să-mi imaginez cum s-ar uita la dumneavoastră marii investitori din turism, cînd vor veni, dacă v-ar vedea cu sacoșa de rafie pe umăr și încălțată în gumari. Și cum să nu aveți bani dacă, în ani de criză și restriște financiară, ați apucat să plătiți un credit de 3 milioane de euro?!
Altcea mă întreb. Cînd aveți vreme să faceți acești bani? Sînteți o femeie care a tras din greu ca să ajungă unde a ajuns, într-o lume politică ce abia-și vede de burtă falocentrismul. Bănuiesc că vă duceți la muncă la prima oră, cu noaptea-n bucle, unde trudiți pînă ce se lasă seara și abia dacă mai aveți timp să treceți pe la coafor. Nu mai zic dacă vă mai cheamă și președintele la Cotroceni. Probabil cădeți ruptă, după care mergeți acasă și a doua zi o luați de la capăt. Inaugurări, drumuri în teritoriu, viață de partid, Cotroceni, ședințe peste ședințe… Iar asta pentru un salariu din care
nu vă permiteți decît un cordon de capot sau cîteva scame de firmă pe care să vi le aruncați pe umeri ca să aibă ce ciuguli lingăii.
Cînd faceți bani? Vă ține soțul la muncă, cum sînt ținuți studenții la facultate de părinți?
Nu cumva tocmai de-asta vă-nvinețiți în obraz cînd vi se aruncă-n față banii cheltuiți pe țoale? Adică, în vremuri în care profesorii își fac cămăși din coperțile de la catalog, cînd doctorii își ascut bisturiele în piață, cînd Lăzăroiu stă cu seismograful la capul bolnavilor de Parkinson ca să le testeze boala, dumneavoastră, o bugetară, dați 700 de lire pe o rochie.
