Echipa națională s-a întors acasă. Povestea României continuă. Asta e. Avem o singură echipă națională, deși avem mai multe Românii. Ca de obicei, în momente istorice și cruciale (ohooo, cîte nu sînt la noi…), poporul microbist român își pune legitime întrebări abisale. Am participat la un turneu final european, cum îl folosim?
Din veac, în evaluare, părerile sînt împărțite pe aceste binecuvîntate meleaguri, că așa e românul, ce să-i faci? Ori se împăunează fără rost, ori se subestimează aiurea. Din această dilemă, fraților, putem ieși! Ajunge doar să comentăm căteva minuscule fragmente din imnul nostru național, cîntat cu însuflețire din ’jde mii de piepturi românești la München, Köln sau Frankfurt. Imnul nostru ne reprezintă cu toate obsesiile și disputele noastre, cele care au animat discursul public și certurile la bere în legătură cu prezența României la Euro 24. Dați drumul la imn!
„Deșteaptă-te, române!“ Din start, premisa e stabilită inadecvat. Păi, chiar așa s]ntem noi, românii, niște molîi, niște leneși? Adică, ca cum ar veni, trebuie mereu să ne atragă cineva atenția. Nu, tată, nu ne mai bate atîta la cap, că ne deșteptăm și singuri pe zi ce trece. Ca să nu mai vorbim și de faptul că, prin ADN-ul lor, românii e deștepți.
„Acum ori niciodată.“ A citat și Edi la conferința de presă înaintea meciului cu Olanda. De ce atîta presiune? Să mai avem puțintică răbdare, stimabililor. La noi, în multe domenii, destule chestii se întîmplă sub imperiul urgenței. Ne tot agităm, ne precipităm și, pentru că lucrurile nu se petrec chiar acum așa cum ne-am dori, ajungem să fim, inevitabil, frustrați. Cu ceva mai mult calm și luciditate, am construi mai temeinic, adică am ajunge mai departe.
„Croiește-ți altă soartă“ se leagă de precedenta sintagmă. Nemulțumiți prin definiție, românii vor să tot schimbe proiectul. De aici rezultă reforme peste reforme adoptate în mod grăbit și îngropate în mod periodic. Legat de croială, tot nu învățăm că un croitor meseriaș măsoară de șapte ori și taie o singură dată.
„Să dăm dovezi la lume“, alt fix românesc. Obsedați de propria identitate, ne tot preocupă felul în care apărem în ochii celorlalți. În sensul ăsta, Euro 24 a fost un veritabil triumf național. Suporterii noștri au fost la înălțime. În ciuda discutabilei lor reputații, interlopii români n-au produs ravagii în Germania. Ba mai mult, o știre a făcut înconjurul presei băștinașe. La plecare, Naționala noastră a lăsat un vestiar curat lună, cu mulțumiri pentru gazde. Ce mai, avem fani de nota 10, ca olandezii. Sîntem corecți ca nordicii și, mai ales, curați ca japonezii. În timp ce alții își văd firesc de-ale lor, marea noastră grijă e să ne tot comparăm cu ceilalți. Deci, pînă se hotărăște Edi, putem defini și portretul-robot al viitorului selecționar ideal. L-am chema din Spania, Franța, Olanda și Anglia, semifinalistele. Va practica un stil ofensiv, ca Luis de la Fuente, va obține succesele lui Deschamp. Va fi susținut și de fanii echipei lui Koeman. Și va avea salariul de neam prost al lui Southgate. În rest, cît privește imnul, nu mai comentăm și versul„priviți, mărețe umbre“, că restul l-au intonat alții, în stil paseist. E inutil să comparăm „generația de suflet“ cu precedente alte generații mai bune, poate. Acum ori niciodată. N-avem timp de pierdut, că mîine-poimîine ne așteaptă niște meciuri infernale în grupa morții, din Nations League, cu Kosovo, Cipru și Lituania. Hai România!
