Există, în România, un soi de hârciog cu un apetit ceva de speriat pentru toate muzeele țării. Uneori l-ai putea compara cu o invazie de lăcuste. Doar că nu devorează câmpuri sau depozite de cereale, ci tezaure istorice. Orice, oricum, oriunde s-ar descoperi trebuie, neapărat, să ajungă în fălcile lui, puse la adăpost pentru vremuri grele.
Istoria, totuși, e ingrată, iar fălcile hârciogului sunt mici, buzunarele goale. Pentru a-și satisface avariția de neînțeles, hârciogul nostru folosește bani publici. Mulți. În detrimentul lucrurilor care chiar contează. Atunci când președintele României, domnul Iohannis Klaus, s-a adresat națiunii de la un pupitru amplasat în ruinatul Muzeu Național de Istorie, fălcile hârciogului s-au umflat frizând plesnirea. Dar uitase să-i spună amabilului său susținător că mare parte din banii de care avea nevoie muzeul pentru renovare se duseseră pe sprijinirea braconajului arheologic. De ce? Nu știm. O omisiune ca multe altele. Dar care nu ajută la nimic. Căci, peste ani, pe plăcuțele din fața exponatelor cu greu plătite de contribuabili, nu va scrie “Acest tezaur a fost descoperti în timpul directoratului lui Ernest Oberländer Târnoveanu”. În istorie, la care ar trebui să se priceapă cât de cât, domnul Oberländer va rămâne ca hârciog. Ceea ce, în unele culturi, e asimilat dăunătorilor.
Vlad Alexandrescu, vremelnic ministru al Culturii, nu a făcut doar lucruri rele în mandatul său. Sau, poate, cu excepția scandalului de la Operă, unde a fost extrem de prost sfătuit, nu a făcut lucruri rele deloc. Dar, din păcate, contează impresia. În ministeriat, nu se dau note tehnice. Ci numai și numai pentru impresia artistică. Poate e nedrept.
La plecarea sa din minister, Vlad Alexandrescu a dat vina, public, și pe Ernest Oberländer Târnoveanu. Aici, spre deosebire de alte vini aruncate la nervi, chiar avea motiv. Pentru că lovise hârciogul exact acolo unde-l durea mai tare: în fălcile prea pline de bunuri însușite abuziv. Prin instrucțiunea nr. 2/08.04.2016, ministrul Vlad Alexandrescu aduce unele necesare lămuriri la legile privind protecția patrimoniului național. Iar ceea ce i-a picat hârciogului greu între măseluțe a fost reglementarea că nu se mai pot achiziționa descoperiri cu valoare arheologică de la detectoriștii de profesie. Legea era, și până atunci, destul de clară, dar mai avea portițe. Folosite la greu. Iar domnul Oberländer aduna tot ce ce putea aduna, pe banii noștri, pentru efemera glorie personală.
Cum am zis, instrucțiunea nr. 2/08.04.2016 a ministrului Vlad Alexandrescu i-a cam zgâlțâit hârciogului dentiția. Dacă de aici i s-a tras fostului, deja, ministru, explicația nu trebuie căutată în lojile masonice. Pentru că, zâmbind până la prăsele, vă pot spune că masoneria românească e o glumă. Proastă, pe alocuri. Președintele țării, însă, nu e. Încă.
