AGVPS, Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, este, după propriile-i spuse, o “persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, care reprezintă, în plan intern, interesele a peste 150 de asociații afiliate, în care sunt înscriși peste 90% din vânătorii români și peste 80% din pescarii cu domiciliul sau rezidența în România”. După alte spuse, AGVPS este ca o pădure preistorică de ferigi, din care-și trag nutrienții necesari niște dinozauri.
Unul dintre acești dinozauri ar fi Mugur “Manole” Isărescu, președintele până mai ieri al asociației. Altul ar fi chiar Neculai Șelaru, președintele executiv și omul care conduce de facto asociația din 1990 încoace, având diverse titulaturi (prim-vicepreședinte, președinte executiv, director general). Dacă ar mai avea dreptul să dețină arme, poate că și Adrian Năstase și-ar găsi un loc de frunte printre capii activi ai AGVPS, căreia i-a fost președinte plin între 1993 și 2006. Așa, însă, este doar membru de onoare, cum de onoare mai sunt membri o puzderie de politicieni din toate partidele, diplomați și alți acoperiți cărora căderea lui Ceaușescu le-a mai tăiat din drepturi, permițându-le să tragă cu pușca doar în animale.
De multă vreme, AGVPS nu mai are în administrare fonduri de vânătoare, acestea fiind administrate sau aflându-se uneori chiar în proprietatea asociațiilor județene sau a unor asociații de vânătoare private. Dar, ca mai toate asociațiile care au existat și înainte de 1989, AGVPS a intrat în era post-revoluționară cu proprietăți pe care executivul asociației, eternul Neculai Șelaru, le-a administrat după cum s-a priceput mai bine, de obicei scăpând de ele, deși ar fi fost extrem de profitabile.
Așa se face că, din 1990 și până azi, Neculai Șelaru a reușit să fitirisească după cum urmează: spațiul comercial de pe Calea Moșilor, unde funcționa unul dintre cele mai frecventate magazine pentru vânători și pescari, vândut, deși chiria ar fi adus venituri consistente, în mod constant; cabana Sitarul și cabana Căldărușani, situate pe malul lacului Căldărușani, vândute; spațiul comercial și depozitul din Galați, vândute; cabana Latimi, din județul Tulcea, vândută ca nerentabilă unor oameni care au știut să o facă rentabilă; spațiul comercial și depozitul aferent din Miercurea Ciuc, vândute, pentru că Neculai Șelaru nu știe, aparent, să împuște francul din chirii; cabana Crișan, locuința de serviciu a cabanierului și 10.000 de metri pătrați de teren de pe malul canalului Sulina, vândute, deși pescarii se bat pe locuri de cazare în zonă cum sare peștele la contactul cu curentul electric al braconierilor; fazaneria Malu Roșu, cu toate clădirile și dotările, vândută pentru că alții știau să facă bani cu ea; două hectare pe malul lacului Străulești, vândute pentru că e păcat să stai în calea oamenilor care vor să facă bani.
Ați zice că nu e cine știe ce pentru aproape trei decenii de conducere a AGVPS-ului. Așa e, vânzarea patrimoniului imobiliar e doar o mică parte din ceea ce a reușit să facă Neculai Șelaru la umbra lui Năstase sau a lui Isărescu. Dar pe 6 mai a fost congres de alegeri la AGVPS, iar Neculai Șelaru a devenit președinte plin, Isărescu nemaicandidând. Semn că dinozaurii sunt specia de vânat care se află în deplină siguranță în România.
1.805 vizualizări
