Diplomații de rezervă  

La cît de repede evoluează lucrurile spre absurd în ziua de azi, sînt șanse ca peste cîțiva ani să vorbim la trecut despre unele meserii care implică gîndirea și rațiunea. Diplomația, de exemplu, e în mare pericol. Alternativa, mai mult impusă decît propusă de oamenii grei ai planetei, este limbajul direct care nu e musai să treacă pe la creier, dar sigur se duce direct la os. Doare și paralizează de fiecare dată cînd e folosit.

Pare că noua comunicare e mai eficientă, mai ușor de distribuit și nu lasă loc de interpretări. Și le cam ia pîinea de la gură analiștilor. Nu mai e mare lucru de deslușit și de tradus apoi consumatorilor. Diplomația clasică, cu fraze lungi și ambiguități elegante, începe să fie privită ca o formă de ipocrizie cu parfum intelectual. Nu sîntem departe de stabilirea unor acorduri internaționale direct în comentariile unor postări. În faza amenințărilor cu ștergerea de pe fața Pămîntului, însoțite de cîte un emoji, ne aflăm deja. Acum, un conflict începe dimineața, cu o postare. O insultă, un reproș, o ironie. Pînă la prînz, răspunsul vine din alt fus orar. Piețele reacționează, armatele intră în alertă.

În acest ritm, protocolul va deveni inutil, iar discursurile și dezbaterile se vor micșora pînă vor dispărea de tot. În lipsa unei țesături fine de gesturi și formule de adresare cuviincioasă, lumea va deveni mai sinceră, dar mai violentă. De multe ori, în trecut, cîte o frază ambiguă evita războaie și cruța vieți. Acum, fiecare cuvînt e o rachetă intercontinentală care poate lovi oriunde, la orice oră.

Dimineața, cînd citesc știrile internaționale, îmi vin în cap emisiunile din anii 2000, clasice deja, în care se bălăcăreau Pițurcă cu Marian Iancu, Giovani Becali cu Cartianu, Gigi Becali cu Boanchiș, Mititelu cu Dragomir etc. La acel nivel s-a ajuns azi în politica internațională. Oamenii amintiți mai sus sînt profesori în jigniri și amenințări. S-au ocupat cu asta, au exercițiu și multă experiență. I-am putea folosi în diplomație. Ei știu limbajul universal al șmecherilor și ar putea intui acțiunile și măsurile cele mai potrivite în situații de criză. Și nici prea bătrîni nu sînt, așa că proști am fi dacă nu i-am încerca mai sus.