Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

DORU ANTONESI: „Orice om care a împlinit trei ani trebuie să înceapă de a doua zi să pună bani deoparte pentru zile grele”

Zoom DORU ANTONESI: „Orice om care a împlinit trei ani trebuie să înceapă de a doua zi să pună bani deoparte pentru zile grele”

Îl știți de la Divertis și, mai nou, de la Distractis. Acum nu mai poate da spectacole cu public. Așa că se descurcă greu, ca mai toți independenții. Nu se vaită, dar nici bine nu-i e. Dacă nu i-ați citit cărțile lui Doru Antonesi, merită negreșit să încercați.

Cristian Teodorescu: Cum se poate trăi simulînd normalitatea pe vremurile astea coronavirusate?

Doru Antonesi: Ajută mult să fii distrat… Mergi în cămară după cartofi, te întorci cu apă minerală pentru c-ai uitat de cartofi, dar ți-ai amintit de șpriț, te întorci să iei cartofii, dar vezi un borcan de zacuscă…Dacă ai mai mult de zece produse, numai drumurile la cămară îți oferă două-trei ore de normalitate zilnic. Mai e frigiderul, baia, ehei… Poți învăța limba germană și simulezi că trăiești în Germania, deci deja simulezi la un palier superior. Cu barul e mai greu de simulat, dar dacă ai  băutură destulă uiți de calitatea simulării și a doua zi vezi că ai bani în buzunar. Dacă nu ești distrat, poți încerca să devii.

C.T.: Grupul vostru a intrat, presupun, în vacanță forțată. Cum vă descurcați?

D.A.: Greu. Ar fi trebuit să avem premiera spectacolului Clarvăzătorul din Băicoi pe 11 aprilie, la Teatrul „Stela Popescu“, era gata la nivel de repetiții pe persoană fizică. A venit starea de urgență, s-a dus. Premiera, că starea de urgență a rămas. Ne descurcăm cum putem. Părerea mea e că orice om care a împlinit trei ani trebuie să înceapă de a doua zisă pună bani deoparte pentru zile grele. Copilașii mai precoce ar putea începe și la doi ani. Începeți programul „Pîine caldă pentru bere rece“, bani albi pentru zile negre etc. Mai am o idee: în nicio împrejurare nu faceți ce face statul, nu vă împrumutați. Numai pentru guvern e simplu, îl pune pe ministrul de Finanțe să se împrumute la orice dobândă și el se împrumută, că nu-l doare pixul, pentru că nu ministrul trebuie să dea banii înapoi. Atunci, cine trebuie?Ei bine, datoria o vor înapoia copiii  ăia responsabili care economisesc de la trei ani pentru zile negre. Nicio faptă inteligentă nu rămîne nepedepsită.

C.T.: Ai făcut un clasament al umorului involuntar al celor care-și dau cu părerea la TV despre COVID-19?

D.A.: Nu știu, la știrile de la TV chiar că nu mă uit, iar la zisele talk-show-uri nici atît. Din citite, mi se pare foarte greu de bătut părerea dată de Donald Trump (pe moment, președintele-om de afaceri-star TV al SUA) în care își exprimă dînsul speranța (brainstorming style) că doctorii ar putea dezinfecta bolnavii din interior. Dar e american, deci nu se poate pune că-i involuntar umorul. Precis i-au scris gluma asta niște consilieri care acum nu vor să-și asume răspunderea.

C.T.: Ții un jurnal ad-hoc?

D.A.: Nu, nici a-hoc, nici ad libitum, nici ad litteram, nici ad free. Nu regret că nu țin jurnal acum, îmi pare rău că n-am ținut mai demult, cînd făceam multe chestii interesante. Chestii pe care le-am uitat sau mi le amintesc neclar. Or, dacă la rufe, bine înmuiat e pe jumătate spălat, cînd ajungem în domeniul amintirilor, neclarificat înseamnă pe jumătate uitat.

C.T.: Cu mască sau fără mască (și ca echipament, și ca atitudine publică)?

D.A.: Pe mine, masca purtată de toată lumea obligatoriu mă sperie tare și nici nu-s deloc convins că folosește la ceva. Dacă nu ai costum „hazmat“ ca alea din filmele cu viruși – și n-ai cum să ai, că sînt scumpe și trebuie schimbate mereu–, e cam degeaba.Am văzut o idee de glumă pe Facebook, că ar putea fi de mare folos la nudism, că poți să te întîlnești cu profesoara de desen a copiilor fără să fie stînjenitor pentru vreuna dintre părți. Poate trebuie să purtăm o vreme pînă scăpăm de psihoză…Îmbrăcăminte, nu mască. Nu prea cred că va funcționa pe termen lung la un popor care a inventat zicătoarea „Ori la bal, ori la spital!“.

C.T.: Cum e o zi din viața ta de cînd cu distanțarea socială?

D.A.: Eu stau (din septembrie anul trecut) în afara Bucureștiului, într-un sat. N-am niciun vecin (mai sărac sau mai bogat) cu lot sub 1.500 de metri pătrați, deci distanțarea e și geografică.Ba chiar am un vecin care are cel puțin 500.000 de metri pătrați. Ăsta ultimul e un lac, deci avea oricum abilități sociale zero. Așa că cele mai multe zile sînt la fel, citesc cîte ceva, scriu cîte ceva, mai schimb vreo garnitură uzată la chiuvetă, mă uit la seriale americane, britanice și (mai rar) norvegiene. Îmi cam lipsesc doar întîlnirile de lucru cu colegii din Distractis.

Mie îmi place distanțat, dar nu-mi place obligat distanțat. Am o idee de versuri pentru un cîntec cunoscut:

Cin’ te-a distanțat pe tine, Tudoriță, nene…

Să-i fie leafa subțire, Tudoriță, nene!

C.T.: Sîntem toți egali în fața molimei?

D.A.: În fața molimei poate că da, că n-am cum să verific, dar în fața ordonanțelor militare e limpede că nu. Cei peste 65 de ani au fost în arest la domiciliu și nici măcar nu-și pot număra banii, pentru că n-au furat nimic. Elevii au anul școlar dat peste cap, cîrciumarii nu pot face nimic, artiștii pot face doar foamea și tot așa.

C.T.: Ce-ți place, acum?

D.A.: Cred că îmi place o privighetoare din grădina vecină care cîntă noapte de noapte mai tare decît manelele de peste baltă. Îmi place cum cîntă, plus că pare că natura face ordine acolo unde oamenii fac dezordine.

D.A.: Ce te calcă pe nervi?

C.T.: Zgomotul de manele pe care privighetoarea sau ce-o fi pasărea de la paragraful anterior nu-l poate acoperi. Că n-are și ea niște boxe vînoase și o stație de amplificare 7.1. Are bun-simț, dar la ce ne folosește nouă? În rest, e cam greu să mă calce ceva pe nervi, pentru că am nervii întinși și tociți. Era să uit, din cauză că am grădina în formare, mă scoate din țîțîni seceta prelungită.

C.T.: După ce tînjești?

D.A.: Să mai pot ieși într-o dimineață pe o stradă mai mică din Manhattan, să trag dintr-o țigară Marlboro de minimum 60 de cenți bucata, uitîndu-mă cum desfac oamenii d-acolea obloanele de la magazine. Dar tînjitul ăsta s-a lăsat și el demult pe tînjală, vorba poporului.

C.T.: Cumva-cumva, o să ne schimbe boleșnița asta mondială. Pe ici, pe colo sau prin părțile esențiale?

D.A.: Depinde cum evoluează situația, zic eu. Dacă se stinge cumva pandepidemia, ca în cărțile alea distopice în care un noroc chior aduce speranța înapoi la final, nu se schimbă mare lucru. Dacă ne obișnuim cu ea, cum ne-am învățat cu gripa, nu se schimbă nimic. Dacă rămîne cu noi ca o amenințare gravă, fie ea sabie a lui Damocles sau drobul de sare atîrnat deasupra cuptorului, o să ne schimbe și în părțile esențiale. Pînă cînd ne obișnuim că s-au schimbat părțile esențiale și iar n-o să se schimbe nimic.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale