Fix în centrul Brașovului, la o aruncătură de băț de Biserica Neagră, se află restaurantul Cerbul Carpatin. Dacă nimerești pe acolo într-o zi de joi, vineri sau sîmbătă, poți da o raită pe la subsol, unde fosta cramă a localului a fost transformată în club. Încă mai vezi butoaiele în spate și după cîteva beri parcă simți nevoia să verifici dacă sînt pline.
Locul: În formă de “L”, de mărime medie pentru un club. Are și mese, și spațiu unde poți da din corp, dacă simți nevoia. Cam jumi-juma. Decorat cam cu ce găsești la bunica prin pod, dar nu excesiv. Încă are izul de cramă.
Băutura: De toate, dar cam scumpe. E primul loc din țară unde am văzut bere la pahar la 12 lei. De aici încolo, calculați și voi, că prețul unui pahar de bere e unitate de măsură recunoscută internațional.
Oamenii: Oamenii, ca peste tot, sînt fix după cum e băutura: genul de om pe care nu-l deranjează să dea 12 lei pe o bere (deci cam fără studenți). Și genul de gagici care arată destul de bine încît să agațe genul de om care dă 12 lei pe o bere (deci și studente). Vineri și sîmbătă e plin ochi. Joi, cam goluț. Distracție e tot timpul, dacă ești genul căruia îi place aruncatul de șervețele în sus fără nici un motiv și venitul cu fluier de acasă, să o faci pe arbitrul în ritmul muzicii.
Restul chestiilor: Muzica e tipică oricărui club unde se adună dudui cu tocuri și domni cu aproximativ aceeași freză. Au și animatoare, pentru băieții timizi care vor măcar să se uite la ceva. Ce m-a animat pe mine, în schimb, a fost restaurantul de sus, care între 1 noaptea și 9 dimineața are meniu pentru petrecăreți: mîncare ușoară și naturală, ca să meargă lin pe lîngă borhotul adunat în stomac.
Toaleta: E OK, dar nu mi-aș freca fața de un perete.
