Reporter: Mă bucur că v-au dat jos!
Dumitru Dragomir:Nu-i așa, nu-i așa, tată, tu ești ca păcălicii ăia care mi-au vrut căderea. Luați, bă, voi tot, luați tot, ce vreți să luați voi, și viața vreți? Viața nu v-o dau!
Rep.: De ce vă mai supărați pe democrație?
D.D.:Ce democrație? Am spus „Jos pălăria!”, m-au făcut băieții, au știut cum. Este golănie, nu democrație, și Ceaușescu s-ar fi scîrbit de ei. La Nea Nicu era simplu, ți-o zicea în față, bă, nu-mi place de mutra ta! Și gata, te mazilea. Ăștia au umblat cu golănia, ce să mai vorbim… Deci tu te bucuri, bravo!
Rep.:V-a fost de-ajuns!
D.D.:Aici ai dreptate, să vină, dom’le, alții mai tineri, mai buni, să vină, și Gino este tînăr. Dar, vedeți, asta arată cum se fac jocurile în fotbal, așa rămîne ideea, că se fac aranjamente în fotbal, cum l-au dat jos pe Dragomir. Tăticule, l-a mine nu s-a văzut așa ceva. Lumea vorbea, dar ați văzut un aranjament la mine? Niciodată. E, uite, tinerii asta arată, că se fac aranjamente. Uite, de asta nu mi-a plăcut ce s-a întîmplat. I s-a întîmplat lui Dragomir, foarte bine, de asta eu sînt caritabil. Lasă, tată, să pățesc eu ca să vadă și alții cum se face. Așa se face.
Rep.:Păi, tocmai dumneavoastră să vi se întîmple? Un maestru al conspirațiilor.
D.D.:Tată, unde vezi tu că am mers pe conspirații? Eu i-am chemat pe oameni la mine, am vorbit cu ei. Tată, mergem mai departe? Te-am supărat cu ceva? Ei, nu, nu, dom’le, cum, mata? Și asta mă supără: zi-mi pe față! Or asta mă supără, că ei nu ți-o spun, poate puteam să fac și eu mai bine, nu? Oricînd este loc de mai bine. Or, nu și nu, este bine, tată! Este bine? Să te mai încrezi în oameni
Rep.: Ce este încrederea?
D.D.: Păi, nu ți-am spus? Un rahat e încrederea. Puneți-o în frunte! Te poți lăuda cu ea? Nu, frate, să-i văd eu cum se laudă, să-i văd! Dar nu-i nimic, eu nu sînt supărat pe Gino, eu sînt supărat pe încredere, pe cuvîntul dat..
Rep.:Va veni răzbunarea?
D.D.:Ehe-hei, păi, eu nu sînt răzbunător. Eu am caracter, tată, caracter, nu mă împiedic acum să mă răzbun. Ca ce? Ca ce să mă răzbun? Nu se răzbună Mitică! Am nepoți, am nevastă, ce-mi trebuie mie răzbunare? Bani am, nu-mi trebuie răzbunare, nu-mi trebuie nimic. Gata cu Liga, gata cu fotbalul. Nici chibiț nu pot să fiu, că știu fotbalul pe de rost, așa că rămîn cu fotbalul în oase.
