Rebelii din PSD s-au dezumflat. Nu le-a ieșit Volkerwanderung-ul, cum ar spune fostul șef de IAS din Olt, Paul Stănescu. PSD s-a dovedit un partid cu infrastructură politică modernă, unde trădarea circulă cu viteză în ambele sensuri. Susținătorii celor trei semnatari ai scrisorii au dispărut ca teroriștii din ’89, iar la procesul improvizat cu ocazia CEx au putut fi văzuți zîmbindu-le învinșilor cu un aer vinovat, așa cum le zîmbea Stănculescu celor doi Ceaușești.
Există, deci, conștiință în acest partid. Ea izvorăște dintr-o generoasă rezervă de duplicitate, lăcomie și șantaj, la fel cum izvorăște spiritul critic al companiei OMV din rezerva noastră de gaze submarine.
Istoria infidelității n-ar fi reținut acest tablouaș violent cu boieri din provincie hîțînînd tronul fostului lor tovarăș, dacă n-ar fi existat un amănunt: trădarea de acum n-a venit singură, ci a fost însoțită de ajutor extern.
Cu sau fără știrea puciștilor, la iureșul intern s-a adăugat o acțiune din afara partidului, vizibilă și sincronizată. Toate forțele care-l vor mort pe Dragnea, sau măcar arestat, au pus un umăr la răsturnarea lui. Pregătirea de artilerie s-a făcut în media, iar de data asta s-au mobilizat nu doar unitățile cu petlițe albastre, ci și detașamentele civile, dar fără bani de salarii. Parchetul General, reprezentat de Lazăr și condus de Kövesi, le-a făcut dosare ministrului de Justiție (care îl evaluează pe Lazăr), ministrului de Externe (de la care se așteaptă rechemarea lui Maior), căpeteniilor Jandarmeriei, și urmează – sau urma – ministrul de Interne. Înalta Curte i-a dat termen lui Daddy într-un complet de judecată al cărui președinte e desemnat și nu tras la sorți, așa cum cere legea, iar hashtag-magistrații lui Dănileț s-au dat de ceasul morții ca să rămînă legile Justiției așa cum le-a fabricat Macovei. Că veni vorba, Rețeaua Macovei a chemat iar corbii populari din Bruxelles să dea roată României, de astă dată cu articolul 7 în cioc. În fine, Iohannis a tras și el o rachetă de semnalizare către pesediști, îndemnîndu-i să se lepede de Satana. Aceste fapte, și multe altele, răsfirate pe axa timpului ca mărgelele aceluiași plan, au fost amplificate cu hărnicie de presa angrenată în război, care a trepidat de rîvnă și de mulțumire fiscală.
Poate că asaltul concertat din exteriorul PSD și sincronizat cu cel din interior a fost o coincidență, o întîmplare născută din ura inamicilor naturali. Poate că serviciile n-au alimentat vanitatea unor baroni nerăbdători, poate că n-au șantajat nici un pucist cu dosare. Poate că nimeni n-a băgat bani în presă și în buzunarele sperjurilor. Dar asta e o notă și mai proastă pentru răsculați, fiindcă singura cauză a eșecului rămîne atunci dubla trădare. Fuga complicilor în tabăra cealaltă lasă pe obrazul grupului de inițiativă un stigmat de luzăr, fiindcă una e să dai vina pe servicii, și alta să te împiedici în armetică.
S-au dus pe copcă, așadar, mituri ale partidului, figuri legendare de tractorist, care fac majorități și cîștigă campanii, care dau lovituri reușite și schimbă ierarhia cînd își unesc duplicitatea. Sînt oameni de la care te-ai fi așteptat să înțeleagă că în PSD loialitatea e copilul lașității, iar trădarea o stare de spirit.
De notat, însă, rezistența la eșec a presei. Sînt canale și publicații online care au dat ca sigură dispariția dictatorului Dragnea. Zile la rînd, au umflat cifra rebelilor, au anunțat ce se va întîmpla cu PSD după preluare, au schimbat-o pe Dăncilă, l-au demisionat pe Toader, l-au pus pe Tăriceanu să trădeze, au făcut liste negre, au zugrăvit un tablou al abandonului total, în care Dragnea alerga îngrozit spre Israel, cu Vâlcov de mînă, fugăriți de umbra răzbunării totale. Au pus în circulație sute de știri care anunțau victoria sîngeroasă a puciștilor. Au spus de atîtea ori că Dragnea e pierdut, încît 35% din electorat s-a gîndit să părăsească țara, iar alde Stănescu și Țuțuianu erau gata să-și comande portrete în ulei.
Ei bine, totul a fost exact pe dos. Așa cum a fost și în celelalte dăți: la Grindeanu, la Tudose, la moțiune. N-au nimerit niciodată varianta reală. Au tras numai pe lîngă. Te și întrebi: de ce dracu’ se mai uită lumea la ei dacă sînt așa de proști? Trebuie să fie tot ceva legat de armetică.
