Acu’ vreo zece ani, în revista Tribunului, Dinu Săraru se plîngea că nu-i lăsat să-și iubească țara. Gealaților ce se opuneau acuplării cu pricina se pare că le-a scăpat ginerică din labă, fiindcă zilele trecute Dinu Săraru a intrat în Academia Română. Nu sărind gardul, prin efracție, la lăsarea întunericului, ci invitat în plină zi să participe la viol, cu toate onorurile de rigoare și cu pantalonii în vine.
Privind la televizor scenele tenebroase în care haite de reporteri flămînzi își înfigeau fără milă microfoanele în trupul unei bătrîne ce bătea disperată cu pumnii în geamurile fumurii ale mașinii în care îi fusese împinsă fiica încătușată, m-am tot întrebat de unde atîta cruzime și nerușinare în tărtăcuțele acestor mameluci care au absolvit școli de jurnalism. Cum de-au ajuns ei la concluzia că-i firesc să te piși pe codul etic, cînd unii încalcă Codul Penal? Și oare cine le-a otrăvit gena compasiunii față de părinții condamnați la ani grei de spaimă, neputință și griji, cînd odraslele lor sînt huiduite ca în Evul Mediu pe treptele tribunalelor?
Ei bine, tătucul lor neștiut, cel care a inaugurat în presa română metoda de a-i da părintelui cu copilul la mir, e însuși proaspătul academician Dinu Săraru.
Pe vremea lui Nea Nicu, Securitatea n-avea pretenția de a fi chiar o pepinieră de cărturari și savanți, cum s-au dovedit trăgătorii cu urechea ai SRI-ului din zilele noastre, astfel încît, pentru operațiuni mai delicate, ca de exemplu împroșcarea cu căcat a transfugilor de la Europa Liberă, apela la vidanjori calificați, cu mănuși dalbe, din lumea culturală. Vespasiana de serviciu a băieților era revista Săptămîna, din drojdia căreia a răsărit plugușoristul Vadim, cu polonicul pe umăr. Numai că, din cînd în cînd, țîșnea la înaintare, prin derapaj, Flacăra lui Păunescu, unde, în materie de abjecție, Dinu Săraru atingea virtuozitatea.
Aflînd că, în satul vîlcean Lădești, mama lui Virgil Ierunca, Maria Untaru, e încă în viață, reporterul Dinu Săraru a dat buzna în casa bătrînei, intervievînd-o cu lampa în ochi, înfierînd-o că a ținut la sîn un șarpe cu clopoței înfășurat pe microfonul dușmănosului post de radio, obligînd-o să-și blesteme pîntecul și să regrete că în urmă cu șaizeci de ani nu și-a împuns pruncuțul cu fusul, cînd înota în lichidul amniotic al trădării de neam.
La prima vedere am zice că nu se cade să amestecăm oroarea de atunci cu mizericordiile televizate de azi, numai că, amintindu-mi ce scroafă cu hemoroizi era maică-mea în paginile României mari la începutul anilor ’90, ce boarfă care a dat naștere unui puradel handicapat devenise înainte să moară, cerîndu-i cu întîrziere iertare că m-a născut, consider că am dreptul să propun înființarea Autorității Naționale pentru Protecția Mamelor ce-și Iubesc Necondiționat Copiii care au Greșit.
32 de vizualizări
Din pacate comunismul a distrus valori adevarate, iar din niste lingai galagiosi, precum Vadim, Adrian Paunescu sau Dinu Sararu a facut „eroi”. Dar, din fericire, din ce in ce mai mult, aura lor falsa se topeste, iar ei se vor reduce la ceea ce sunt cu adevarat: niste idoli de carton, era sa zic de rahat cu prune.
Tare maestre !!! Avem si noi „academicienii” nostrii..nu asa pa’ masura….