Azi îi vedem, și nuie

În umbra mucegăită a sloganului „Jos corupția!” colcăie gîndacii lui Coldea: Tăpălagă, Turturică, Sorina Matei. Lista se întinde pe un deceniu de presă, ca un miriapod nesfîrșit. Colonelul Dragomir, implicat în dosarul Black Cube, e departe de a fi fața pură a adevărului, dar e, pînă una-alta, vocea lui întîrziată, susținută de realitate și de ironia sorții.

Cu sau fără s-o spună Dragomir, lucrurile s-au petrecut așa cum se știe: SRI a folosit jurnaliști (pe lîngă judecători, procurori, politicieni și activiști civici) ca să-și extindă ILEGAL puterea. Puterea SRI e azi formată din puterea proprie, legală, la care se adaugă suma unor procente furate celorlalte puteri. SRI a furat putere de la Guvern, de la președinte, de la Parlament, de la judecători, de la procurori, de la cetățeni și, după cum se vede aici, de la presă. A furat putere direct, încolțind, mituind și substituind parțial funcții majore în statul român. Dar a furat putere și prin intermediari, cum ar fi DNA, CCR, ÎCCJ, CSM. SRI a mai furat și altele – bani, drepturi, libertăți –, dar principalul corp delict a fost puterea.

Ce caută în acest puci antistatal unul ca Tăpălagă? Dragomir e primul delator care folosește propoziții complete: îl caută pe șeful operativ al SRI.

Cum adică, omul însărcinat de Macovei cu paza statului de drept e văzut ieșind de la aranjorii culoarelor judiciare? Jurnalistul preferat al lui Gabriel Liiceanu colaborează cu laboratorul de sentințe? Măi, să fie!

Pe calea denunțului public, realitatea se scutură de lozinci. I se cojesc cuvintele false de pe obraz. Propaganda care a acoperit faptele cade. Iar instituțiile ne arată un zîmbet știrb și fioros, destul ca să înțelegem că anticorupția nu a fost niciodată un scop, ci doar un instrument.

Jurnaliștii din biroul lui Coldea și-au făurit cariera mîncînd ani în șir căcat. Au pupat în cur regimul Băsescu, pentru că, prin ofițerii lui, regimul Băsescu le-a deschis uși, le-a hrănit vanitățile și mai ales pe ei. Ei nu s-au născut din întîmplare, ci din ocazii și răsplăți. Sistemul tentacular a cărui odă s-au angajat s-o recite le-a pus proptelele fără de care nu puteau exista.

Acum șapte ani, cînd regimul ataca presa cu ANAF, DNA și SRI, alde Tăpălagă și alde Turturică erau alături de regim. Publicau la greu servitele Parchetului: stenograme editate, documente private, cifre scoase din context. Participau la linșaj băieții. Ilegalitatea, e drept, o făcea procurorul general de atunci, Kövesi, dar entuziasmul era al lor. Atunci au dispărut publicații, au murit titluri, au rămas jurnaliști pe drumuri, dar colaboratorii lui Coldea au înflorit.

Credeți că HotNews – o publicație online cu azimutul luat de la SRI – a avut dificultăți să treacă criza? Sau credeți că România liberă, ziarul răposatului securist Adamescu, o publicație cu tiraj falsificat (fapt demonstrat de mine în instanță), s-a plîns de încasări? Ei, aș! Băieții lui Florian au dus-o bine, salvați de caracter și de talentul lor jurnalistic.

Nici unul dintre ei nu pare atît de prost încît să nu înțeleagă că, în interpretarea lui Coldea și Kövesi, scena Justiției a fost o farsă. Dar, dacă-i întrebi, îl iau pe nu în brațe.

Niște nuiști.