Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație anapoda în care adormita noastră conștiință civică s-a trezit cu fața la cearșaf cînd o fătucă refuzată de șapte ori la adopție pe plan intern, din pricină că era suspect de brunetă, a primit viză de export și a fost vîndută unor americani de origine română care, neavînd prejudecăți rasiale, n-au strîmbat din nas la vederea ei.
Confundată de autorități cu o minge de rugby, fetița a fost smulsă din brațele îngrijitorilor săi și luată în coarne de o capră a procuraturii secondată de mascați, chestie care ne-a făcut să uităm pe loc de tancurile americane care tocmai îi hăituiseră pe junii semănători prin porumbiște, jucîndu-se de-a „NATO frîntă, că ți-am dres-o!”.
Păi, după ce că ne smulgeți copilașii de la sîn, ne mai călcați și cu șenila pe bombeu, fir-ați ai dreacu’ de yankei!? Că bine le zicea lăutaru’ ăla bătrîn prin 1977, la Casa de Creație Mogoșoaia, unde profesorul Fănuș Neagu ne învăța la seral, după modelul extragerii rădăcinii pătrate, cum să extragem surcica din damigeana cu vin:
„Ce ne facem noi, țiganii,
Dacă vin americanii?
Că ne-mpușcă cu alice
Și ne scuipă din service.”
După care, adresîndu-se forțelor naturii, termina cu o notă mult mai optimistă decît a cucoanelor de la Meteo:
„Să trăiască sinistrații,
C-au cărat haine cu sacii,
Frigider de două mii –
Mureșule, cînd mai vii?”
