Sub pașii tăi cad viermii în extaz,
se bîlbîie salcîmii și fac spume,
rușinea-mi fuge beată din obraz
și m-aș dori pămînt mușcat de rîme
pe care surîzînd să îl zdrobești
cu tălpile și-apoi fără sfială
trupul să-ți plimbi în douășpe calești,
înveșmîntat în pielea goală,
ianuarie să curgă-n luna mai,
să-nnebunească în altare popii
și regii sub coroanele de pai
cînd treci prin dreptul meu și mă dor ochii.