Cine salvează USR-ul de USR?

La începuturi își propuseseră să salveze Bucureștiul. Apoi au vrut să salveze toată România. USR s-a născut în zodia bunului simț și a normalității, purtând pe alocuri aura unei revoluții a decenței și corectitudinii în spațiul public, opusă unui status-quo măcinat de corupție și găști ascunse sub umbrela unor partide clasice, istorice.
Părea că România decentă, educată și umblată pe afară își găsise niște campioni, iar schimbarea în bine poate deveni realitate. Lupta anticorupție era un vârf de lance al USR. Fără penali în funcții publice, să nu uităm. Un stat laic în care libertățile individuale sunt garantate era o chestiune fundamentală, non-negociabilă. Reforma statului era o obligație iar societatea europeană occidentală, funcțională și prosperă, era modelul de urmat.
N-a fost să fie. USR este exemplul clasic al cetățeanului care merge la partid cu ideile lui și pleacă acasă cu ideile partidului. Standardele cerute întregului spațiu public n-au fost îndeplinite nici măcar de către membrii partidului care le promova. Dorința de putere a unor lideri proveniți din rândurile USR a copleșit principii și valori, a transformat ceea ce părea un partid progresist într-un câmp de luptă ce opune interesele unei găști intereselor altei găști.
Nimic din ceea ce reprezenta USR în urmă cu niște ani nu mai poate fi bifat în dreptul acestui partid devenit oarecare, cu mulți oameni ok și bine pregătiți, dar care acționează precum orice turmă de bizoni politici în căutare de acces la resurse.
Luptele interne și dorințele unora sau altora de a sta în capul mesei, visul ciolanului politic dâmbovițean creează și azi o senzație de vomă în mintea multora dintre cei care și-au depozitat, prin votul pus în pătrățelul USR, speranțele la o societate normală.
Ceea ce s-a întâmplat cu puciul împotriva propriului candidat e doar o dovadă în plus a prostiei care răzbate în USR. Chiar și oameni care, urmând logica unui vot util, ar fi pus ștampila pe Nicușor, sunt astăzi dezgustați de modul în care USR și-a tratat președintele și candidatul. Și cel mai grav în toată acțiunea asta e că puciul nici măcar n-are în spate principii și valori, ci doar un simplu calcul electoral, care se va fi dovedit cel mai probabil eronat.
Elena Lasconi nu are nimic în comun cu principiile și valorile pe care a fost fondat USR. Susține familia tradițională, umblă cu cruci la gât și pupă orice icoană îi apare în față. Mesajele ei sunt mai degrabă conservator-retrograde, nicidecum progresist-liberale. La fel, dar fix la fel ca și în cazul lui Nicușor Dan, un politician la fel de conservator și retrograd.
USR de azi nu mai este partidul care își propunea scoaterea penalilor din viața publică, partidul care voia un stat laic sau care susținea libertățile individuale.
Un ateu, chiar și unul care respectă credința celorlalți, dar înțelege că rolul Bisericii nu e acela de a face politică și că statul modern e unul laic, un cetățean care crede și susține libertățile individuale și care, deși heterosexual, nu are nici o problemă cu existența și exprimarea liberă a minorităților sexuale, un om normal care crede în știință și în progres drept factori necesari și benefici, ei bine un astfel de om nu are cum să aleagă USR. Nici cu Nicușor, nici cu Lasconi.
Și-atunci, cine salvează USR de USR?! Căci, e clar, nici Lasconi și nici Nicușor nu o pot face.