Ca orice proiect totalitar, care angajează abuzul în numele unui ideal social, foiletonul DNA își află sfîrșitul într-o răzmeriță internă. Între axiomele justițiariste și mecanica aplicării lor a apărut un hău penal. Procurorii se revoltă împotriva șefei, așa cum s-au revoltat securiștii împotriva lui Ceaușescu. Ceea ce vedem acum sînt zilele represiunii interne, intervalul în care dictatorul își ancheta slugile pentru insubordonare. Dar momentul exploziei e aproape. Disidenții secției a II-a se vor înfrăți cu masele, cu CSM, cu ministrul și cu antipropaganda, iar Laura Codruța Kövesi și sinistra ei manie vor merge singure la zid.
Nu se pune problema probelor. Ceea ce demonstrează logica de un deceniu încoace e încununat azi de stenograme și mărturii. În spatele anchetelor selective a stat mereu procurorul-șef. Iar în spatele procurorului-șef a stat mereu o dorință politică.
Kövesi nu le-a cerut subordonaților să facă dosare cu miniștri sau cu prim-miniștri doar fiindcă suferea de boala represiunii nebune. Le-a cerut, în principal, fiindcă ani la rînd, de cînd a fost numită și pînă cînd a fost abandonată, i s-au cerut. Iar de cerut, i le-a cerut Băsescu, uneori cu vocea lui, vorbindu-i despre carieră, alteori cu vocea Monicăi Macovei, care-i vorbea despre justiție, și, cel mai adesea, cu vocea șefilor din SRI și din ÎCCJ, cînd statul modernizat își scotea lucrătorii la munca cîmpului tactic.
„E brutală și nu știe carte”, zice azi Băsescu la televizor despre Kövesi. I-au spus lui „procurorii de elită din DNA”, procurori care „s-au opus la numirea ei”. S-au opus cui? Cine a insistat să fie numită? Cine a șantajat Guvernul Ponta cu blocarea numirii șefilor de parchete dacă nu e pusă Kövesi la DNA? Care președinte al României și-a construit impostura și autoritarismul pe sloganul găunos al anticorupției?
De la un cap la altul, cariera Laurei Codruța Kövesi a stat pe voința de putere a unui om, a camarilei și a fantasmei lui erotice. Băsescu a fost un președinte al conflictului, al răzbunării și al dosarelor, iar Kövesi a fost unul din instrumentele ascuțite din trusa lui mongolă. Astăzi, acest om se întoarce la locul crimelor și, cu inocența hienei care mai roade din hoitul rudelor, mușcă din complici.
E o demonstrație pe care faptele o fac, e o demonstrație pe care, din păcate, o face răbdarea. S-a scurs atîta timp degeaba. O societate întreagă, speriată de propriile bănuieli, a refuzat să privească răul în față. Oameni și instituții, încălcînd legea, au pus la punct viziunea personală despre lume a președintelui Băsescu și a apropiaților lui. Mai mult, acesta a creat o obișnuință a abuzului și un mod de operare la nivel înalt, împărtășit azi, într-o oarecare măsură, de succesor.
Nu vorbim aici despre arestarea hoților, ci despre selecția lor. Nu vorbim despre anticorupție ca principiu de însănătoșire, ci despre anticorupție ca măciucă politică. Un cor de mîncători de căcat din mass-media au susținut cu gura plină faptele acestei haite. Azi, fac ce face Băsescu: își înfierează foștii părtași și se rearanjează în dispozitive acoperite.
Pentru ca măsurile de îndreptare să fie corecte, concluziile trebuie trase pînă la capăt. DNA e o instituție și atît, e un instrument sanitar al societății, izvorît poate din înapoierea și zelul nostru față de Occident, dar trebuie să rămînă și să existe. Fără să conțină valori exaltate, fără idealuri tari, leniniste, și fără acel iluminism otrăvit care duce hoțul în arest înainte ca judecătorul să fi stabilit că e hoț.
Vă amintiți cum striga Băsescu în 2012? „Au fost condamnați Vântu, Iacubov, Năstase și mulți alții urmează. Și asta îi înspăimîntă. Nu au vrut să fie Băsescu președinte…”
De aici poate să înceapă evaluarea DNA.
Trebuie inceput de la zero. Desfiintata si reinfiintata. Mentalitatea ce trebuie demolata o au si femeile de serviciu din DNA. Rusine acestor militieni ordinari! Sa plece in paduri!
Femeia asta trebuia citita la caracter din momentul in care a inceput ofensiva impotriva babelor si mosilor de la sate, pe care-i baga in dube si dusi la interogatoriu, cu ocazia celui de-al doilea referendum de destituire a sefului ei. Sefa la parchetul general, a incercat sa provoace teroare in randul maselor infricate si credule de la sate. Si a fost sustinuta de ambasada.
De principiu, orice persoana care este unsa intr-o functie, trebuie sa respecte normele care determina actiunile specifice functiei. Daca i se confera atributiuni ce exced pe cele legale functiei, comportamentul functiei este depasit, iar actiunile excedente nu pot fi sanctionate deoarece nu sunt prevazute in functie. Acele actiuni sunt fie infractiuni, fie abuzuri.
„Eu te pun sefa la dna, dar sa stii ca tu poti face orice vrei acolo, este coruptie, si tara are nevoie de cineva care sa stie sa duca o activitate peste cea legala. Noi te sustinem, ambasada, presedintia, toti giram orice vei face. Avem incredere.„
Aceasta imunitate izvorata din dorinta, sa zicem, de a ancheta pe oricine, cu orice functie in stat, indiferent de puterea pe care o emana acea persoana prezumtiv corupta, da posibilitatea de a ancheta acea persoana din simplul motiv ca se poate.
Iar numirea e politica, atat la parchetul general cat si la dna. Deci functiile sunt subordonate politicului. Anchetele pot si facute la comanda politica.
Imaginea detinatorilor functiilor trebuie sa fie una ce sa concorde cu o culoare politica, aceea care a numit-o.
Avem manifestatii de strada, impotriva politicului, cu culoare politica si tinta politica.
Avem un moment dat, in istoria scurta, si un guvern apolitic cu culoare politica si tinta politica.
Avem curte constitutionala, de principiu politica, ce legitimeaza abuzul unui presedinte abuziv.
Avem manifestatii de strada cand curtea constitutionala urmeaza sa decida asupra unei legi care are efecte politice.
Avem un stat de drept nefunctional, in care politicul se hraneste cu sentimentele de lehamite si anticoruptive ale oamenilor. Avem un stat de drept in care dorinta de a lupta cu coruptia excede regula democratica. Un stat de drept in care guvernele apolitice, tehnocrate, in care functiile apolitice dar prin numire politica, sunt chemate sa lupte cu coruptia care este politica, dar care trebuiesc sustinute politic.
In care oamenii din strada doresc sa faca si ei politica dar sunt impotriva politicii. In care procurorii doresc sa faca politica dar nu au voie prin lege, da-o dracu de lege, totul este politic. Serviciile secrete fac politica pentru a lupta impotriva coruptiei politice. In care ong-urile fac politica pentru a fi impotriva politicii
Si in timpul asta, tara este furata la cote inimaginabile chiar de catre politicienii care au creat statul de drept care lupta impotriva politicului corupt. Chiar cei care lupta impotriva politicului corupt devin corupti prin actiunile politice pe care le fac.
Incearca sa aduci o fecioara intr-un bordel sa vezi daca le va transforma pe prostituate in doamne, sau fecioara intr-una de-a lor.
murdar curat