Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum am fost eu la un pas de-a lua premiul Nobel pentru sarmale

Printr-o fericită coincidență, exact în ziua cînd britanicii i-au zis Coanei Europa “Adio și un praz verde!”, bruxellezii au pus la cale un anti-Brexit în care subsemnatul, executînd un grațios număr de prestidigitație gastronomică, a lăsat cu gurile căscate o sută douăzeci de flamanzi, cu ajutorul cărora a făcut să dispară în cîteva minute patru sute de sarmale de gîscă fierte-n Muscat Ottonel, trei jamboane de porc afumat la lemn de prun, paișpe metri de ghiudem de capră, bașca douășunu’ de borcane de zacuscă de vinete coapte pe malul Dunării, însoțite de trei castroane cu mîncărică de măcriș, întru consolarea domnișoarelor dependente de iarbă verde.

Pretextul ciudatei năvăliri barbare amirosind a Tămîioasă Românească a fost închiderea festivalului Europalia care, în mod firesc, ar trebui repetat la anu’ în comuna Flămînzi ca să le arătăm străinilor că avem și noi flamanzii noștri.

Puțină lume știe că românii au inventat catering-ul acum cinci sute de ani, cu ocazia asedierii Vienei de către turci. Astfel, istoria nu s-a scris doar cu sabia, ci și cu dîra de fum a pastramei valahe ce a înnobilat pilaful otoman.

După ce au prădat Bulgaria, transformînd bisericile lui Chiril și Metodiu în geamii, osmanlîii au lăsat bisericuțele noastre ortodoxe să funcționeze la ralanti în vreme ce la Buda și Pesta, în fostele catedrale catolice, țîpureau muezinii. Și asta datorită produselor bio ale țăranilor noștri.

Echivalentul rezervelor NATO pentru ienicerii turci erau carele încărcate cu grîu, cu seu de oaie, cu miere, cu saci de ceapă și funii de usturoi, asigurate atît de domnitorul Țării Românești, cît și de cel al Moldovei care, chit că nu se-nțelegeau între ei, jucau totuși în aceeași echipă în divizia B, alături de strămoșii lui Caramitru din Munții Balcani, singurele persoane civile din tot imperiul care aveau voie să umble cu pistoalele la brîu ca să-și apere turmele de ciorditori. Se și spunea, de altfel, că cine îndrăznește să fure oile machedonilor fură oile sultanului și trebuie degrabă descăpățînat.

Așadar, după ce am exportat hrană o jumătate de mileniu, am ajuns acum să exportăm țărani natur, de s-au pustiit satele nu din pricina turcilor, ci de frica ocupării României de către români.

1 comentariu

  1. #1

    Nu-i nici o frica d-le. Cum n-au in gena instinctul de lupta pentru ceva, isi iau coada intre picioare si, nefugariti de nimeni, pleaca ,,la mai bine” in lumile civilizate. Sigur ca ,,tributul sângelului” s-a aplicat si-n zilele noastre, mai ales in anii ’90 cand o multime de copii amarati de pe aceste meleaguri au fost transferati (de voie de nevoie) imperiilor existente la acea vreme. E de cercetat insa daca au ajuns ,,ieniceri”, au fost indoctrinati cu ce trebuie sau n-au mai apucat sa ajunga nimic. Samsarii acelor vremuri ne-ar putea spune. Dar unii au ajuns bine de tot si tac, respectand cu sfintenie ,,secretul profesional”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.