Redactorul-șef al revistei „Cațavencii”, Doru Bușcu, l-a admonestat săptămâna trecută, în spațiul online, pe guvernatorul Băncii Naționale. În comentariul intitulat “Cum procedăm cu Isărescu?” gazetarul i-a reproșat guvernatorului că, în discursul ocazionat de lansarea, la Banca Națională, a “Raportului asupra stabilității financiare”, ar fi pledat pentru „uciderea unei treimi din companiile private”. Argumentul guvernatorului: produc pierderi.
Într-adevăr, guvernatorul BNR a subliniat că e nefiresc, într-o economie de piață, ca firme cu pierderi permanente să nu poată fi radiate rapid. Și a motivat: “Păstrarea unui număr mare de societăți cu pierderi permanente nu numai că ecranează situația sectorului privat, dar îngreunează chiar procesul de finanțare”… După care a conchis: „Nu dăm verdicte. Dorim doar să provocăm o dezbatere legată de o problemă grea a societății românești”.
Comentariul lui Doru Bușcu se referă, așa cum însuși autorul lui sugerează, la “un pătrățel de societate”. Citez:„O companie privată înseamnă, dincolo de contabilitate, destine salvate. Joburi, lefuri, fire subțiri care leagă mica fericire a unor familii de ziua de mâine”. Adevăr corect… dar numai în câteva pătrățele de societate și nicidecum în întreaga noastră societate.
În același timp însă, afirmația că „foamea, setea, frigul și disperarea nu apar în tabelele de la BNR” nu mai este corectă. Astfel de adevăruri ne apar, în analize dintre cele mai complexe și mai sofisticate, în toată dimensiunea lor îngrijorătoare, conturând incertitudini, riscuri și vulnerabilități cu care se confruntă întreaga societate românească. Iar Banca Națională contribuie la contracararea lor în partea ce-i revine prin lege: asigurarea stabilității prețurilor și a stabilității financiare. De notat că, așa cum se relevă în amintitul raport, „stabilitatea financiară s-a menținut solidă”. De asemenea, stabilitatea prețurilor a devenit o realitate ce se consolidează deja.
Desigur, sunt numeroase datele și cifrele care confirmă că tot ceea ce scrie Doru Bușcu, vărsându-și sufletul, știind bine prin ce au trecut cei de la „Cațavencii”, prin ce au trecut alte numeroase firme din sectorul mass-media sau firme din alte sectoare, cu deosebire din agricultură, industrie, construcții sau servicii, în anii crizei, prin ce trec încă, este adevărul curat. Și anume că: “O companie care merge în pierdere continuă să meargă, de obicei, fiindcă patronii cred în revenirea ei, în răbdarea pe care trebuie s-o aibă pentru ca piața, munca și investiția să dea roade”. Dar câte sunt ele? Câte astfel de firme, dintre cele care au ieșit din criză demolate, „se zbat acum – așa cum scrie Doru Bușcu – zi de zi, lună de lună, să redevină ce au fost”?… Imaginea descrisă nu este deloc deformată. Doru Bușcu notează: sunt “zeci de mii de companii, mici, mijlocii și foarte mici”.
Eu consider că sunt în jur de cincizeci de mii. Dar aceasta este imaginea din acele pătrățele de societate în care se muncește și se gândește totodată, se fac bani din muncă performantă și se produce valoare adăugată. Imaginea la nivelul țării este însă alta și nu mai îndreptățește, prin ansamblul tabloului, afirmația lui Doru Bușcu: “O companie privată, mare, mică, mijlocie sau microscopică, reprezintă, în esența ei românească, lupta nebună a unui grup de oameni pentru a-i menține semnele vitale”.
Frumos spus. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Tabloul general arată altfel. În vara acestui an, în iulie, într-o dezbatere publică organizată la Banca Națională, prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, l-a prezentat așa cum era atunci, cu luminile și cu umbrele lui. Plecând de la numărul de firme active cunoscute: 719.200. Dintre ele, 115.400 nu-și depuseseră bilanțurile și nu știam ce hram poartă. Iar 87.500 de firme, dintre cele care și-au prezentat bilanțurile, erau pe „linia de plutire”: nu pierdeau și nici nu câștigau. Rezultatul lor economic fiind nul. Alte 263.900 de firme însă înregistrau pierderi. Așadar, nu 50.000, cele pe care le dă ca exemplu Doru Bușcu, ci 263.900 de firme. Concluzia fiind amară: din 719.200 de firme, numai 252.400 făceau profit. Acesta era tabloul, prezentat în iulie, la Banca Națională. Mass-media era în sală, cifrele au fost circulate pe toate canalele: ecrane TV, posturi de radio, ziare, reviste, bloguri. Dar reacțiile așteptate n-au venit. Probabil fiindcă era vară, cald și vacanță. Sau poate pentru că ajunsesem în 2015 iar cifrele prezentate de prim-viceguvernatorul BNR erau din 2013?!…
Acum e toamnă, vacanța s-a terminat, iar Banca Națională a publicat recent o Dare de Seamă către țară: „Raportul asupra stabilității financiare”. Cu calcule pentru care a folosit evidențele contabile din 2014. Ce vedem? Creșterea economică plus a continuat în 2014 și continuă în 2015. De ce însă, dacă avem ritmuri bune de creștere economică la nivelul întregii țări, înaintăm încet în plan economic iar decalajele mari față de media de înaintare în Uniunea Europeană se mențin? Raportul BNR asupra stabilității financiare pune degetul pe rană: sunt prea mari pierderile; incredibil de mari. Și multe sunt pierderi acumulate ani în șir. Pierderi permanente. Firmele bune, care câștigă bani, au însumat în 2014 un profit net de 62,9 miliarde lei. Nu e prea mult, pentru o țară europeană cu 19,9 milioane de locuitori. Au câștigat totuși, au adus bani în plus. Numai că firmele care cheltuiesc mai mult decât câștigă, irosind forță de muncă și capital, au pierdut 42 de miliarde de lei. Sumă ce echivalează cu peste 9 miliarde de euro. Dacă suma pierdută ar fi fost… profit, România – la 31 decembrie 2014 – ar fi întrecut Cehia în clasamentul creșterii economice.
Ar mai fi de semnalat că firmele cu pierderi nete în 2014 nu sunt 50.000, câte ar putea să încapă în sfera circumstanțelor invocate de Doru Bușcu; sunt… 245.000. E drept, numărul firmelor cu pierderi sunt în 2014 cu 18.900 mai puține decât în anul 2013. Dovadă că Doru Bușcu are dreptate când analizează starea economică din acele pătrățele de societate în care o bătălie romantică, pentru a rezista chemării cântecelor de pierzanie ale Sirenelor, chiar poate fi câștigată iar pierderile pot fi transformate în profit. Cum li s-a întâmplat celor de la “Cațavencii”. Dar masa critică a pierzătorilor e uriașă – 245.000 de firme fac pierderi în loc de profit –, iar starea de lucruri în cele mai multe dintre aceste firme nu e deloc romantică. Între cauzele pierderilor înscriindu-se managementul amatoristic, indisciplina financiară, înșelarea partenerilor de afaceri – în cele mai multe cazuri tot firme private, munca la negru, restrângerea investițiilor în capital și înmulțirea investițiilor în vile, limuzine, iahturi și vacanțe de lux.
Ce ponoase trage întreaga țară din cauza persistenței acestei stări de lucruri? Voi face numai două exemplificări, dintre cele mai grave, ce au fost recent relevate în două documente ale Băncii Naționale. Două exemple cu denumiri ciudate, dar adevărate.
Sună bizar, desigur, sintagma “capital propriu negativ”. Ceea ce înseamnă, în limbaj contabil, că pasivul unei firme e mai mare decât activul ei patrimonial. Cu alte cuvinte, datoriile acumulate depășesc întreaga avere a unei companii. Câte firme înregistrează o stare atât de grea? Zece mii? Douăzeci de mii? Mai adăugați. Numărul exact este de 285.000. Adică 40 la sută din totalul firmelor înregistrate în România!
Și mai bizar sună însă o altă sintagmă – “profit reinvestit negativ” –, din Raportul BNR privind “Investițiile străine în România în anul 2014”. Și aici, cum ar spune Doru Bușcu, respiră o pătrățică de societate. Acea pătrățică în care activează firmele în care capitalul străin depășește de 10 procente din întregul capital social subscris. De notat că în 2014, pentru prima dată, contribuția creditului net, primit de către întreprinderile cu investiții străine de la investitorii direcți sau de la grupuri, a fost… negativă. În sensul că această contribuție, a creditelor noi, a fost depășită de rambursările de credite primite în anii trecuți. De unde se vede că vom fi nevoiți să punem un accent ceva mai mare pe deviza “Prin noi înșine”, chiar dacă nu mai e tocmai potrivită în era globalizării economiilor. Fiindcă, iată, se înmulțesc pierderile și în sectorul companiilor cu capital străin. Profitul realizat în acest sector a fost semnificativ: 5,5 miliarde de euro. Dar acționarii au retras dividende în valoare de 2,2 miliarde de euro. Iar pierderile înregistrate în acest sector se ridică la 4,7 miliarde de euro. Ceea ce înseamnă că boala pierderilor a contaminat și sectorul cel mai performant al economiei. Astfel, profitul reinvestit de aici însumează o valoare… negativă: minus 1,4 miliarde de euro. Din nou minus în loc de plus.
Este o parte semnificativă a tabloului. Așa că i-am propus un pact lui Doru Bușcu. Să plecăm de la comentariul pe care l-a scris – “Cum procedăm cu Isărescu?” – și să deschidem o dezbatere ca să vedem ce facem cu firmele care înregistrează pierderi permanente și, în final, ajung la capital negativ. Sau la profit reinvestit negativ. Îndeosebi cu firmele-fantomă, care dau “tunuri”, apoi dispar. Aproape trei sute de mii de firme pierd bani. Iar multe dintre ele chiar dacă nu pierd – fiindcă sunt și nenumărate cazuri în care pierderile sunt numai pe hârtie, ca să înșele Fiscul – trag înapoi PIB-ul țării. Iar țara pierde dramatic.
Pasiv=Activ intotdeauna
Din partea publicului: multumim domnului Adrian Vasilescu pentru clarificari si pentru ca ne lumineaza. Dar parca mai abitir ii multumim domnului Doru Buscu pentru semnalul de alarma pe care l-a tras si care a atras [dreptul la] replica din partea BNR!
Nu-mi aduc aminte de un [articol] precedent – in care o institutie a statului sa simta nevoia sa intervina cu precizari.
Mare mincinos! Profit zero nu inseamna rezultat economic nul ! Decit pentru un comunist care habar nu are habar despre economia capitalista! Nici din pensie nu il puteti pensiona domnule Isarescu? Daca firma are pierderi nu inseamna decit ca nu plateste impozit pe profit dar plateste salarii, toate taxele privind angajatii, tva, impozit pe cladiri, masini etc. De fapt pot fi firme foarte viabile din punct de vedere economic. Sint de acord ca pot sa ascunda de fisc venituri dar asta este din cauza ca statul este parte numai la profit si niciodata la pierdere … Poate ca ar merita o dezbatere publica radierea simplificata dar nu cred ca dl.Vasilescu sau cineva din generatia lui se califica pentru participare…
ups…e vorba de domnu’ vasilescu de la bnr? citeste bnr catavencu si a simtit nevoia sa intervina? interesant 🙂
Dn fotoliul de mare Macrofinantist la BNR (care nu e institutie a statului, apropo’) dl. Vasilescu isi arata varsta. Personal consider ca dupa ce ai depasit 65 de ani, mai bine pleci si lasi loc altora, mai ales cu palmaresul BNR din ’89 incoace…
(ps: poate ne explica dumnealui cum de a crescut dolarul in ’95 de la 2000 de lei peste noapte la 4000 lei si tot asa pana la 35ooo de lei sau 40ooo de lei per USD maximul atins in formula cu milioane. Care au fost bazele economice alea de au dus la o prabusire din asta apocaliptica…)
Mie mi se pare pur si simplu incredibil cum Mugur Isarescu, omul BNR din anii ’90 mai este si astazi pastorul institutiei, cau asemenea „performante” monetare.
Oamenii din aceste firme se lupta cu un sistem, sistem care JUPOAIE nu doar colecteaza taxe. Oricine are un SRL amarat stie ce LUPTE da cu statul in fiecare zi!
Aia traiesc din aceasta lupta, se imbolnavesc si astfel apare guvernatorul cu bombe din astea si lectii de economie…
E de tot rasul, daca nu ar fi de plans…
Boss, nu apareai o data la 3 luni si ne tineai cate o prelegere interminabila despre cosul de cumparaturi si posibilitatea romanilor de a-si cumpăra 3 oua in plus multumita zelului eternului conducator, pardon guvernator, al BNR?
Domnu BNR,
Daca 720mii de firme au facut 63 mld profit, cit a incasat statu de la ele? Fara TVA, doar darile, ca sa avem si noi o imagine clara cum ne fura statu.
GC
Domnule Vasilescu, cu tot respectul, la BNR domneste sinecurismul de cumetrie, altfel nu ar fi fost posibil ca o shleahta intreaga de incompetentzi sau semicompetentzi ca Isarescu Mugur, Georgescu Florin, Olteanu Bogdan si Dvs insushi sa ajunga atat de sus ai sa se mentzina pentru eternitate. In rest, articolul e o prostie si un caraghioslac, un tembelism tipic pentru „scoala de la ASE”, in special aia de pe vremea lui Ceaushescu. O mostra perfecta a gandirii ce tzasneste din cei doi neuroni plini de praf ai „leadership-ului” – si sunt convins ca si marii majoritatzi ai angajatzilor – acestei institutzii de rahat, BNR.
Ma gandeam ca avand aceasta ocazie, Dl. Vasilescu o sa ne spuna si ceva de bancile cele dragi echipei BNR. Cum ar fi faptul ca la fiecare 1000 Euro depusi prima banca tine numai 100 iar 900 ii imprumuta mai departe la a doua banca. A doua imprumuta la a treia si tot asa. Iar cand una dintre bancile de pe traseu pe pune cu leverage intr-un pariu (sa-i zicem CDS) pe care-l pierde toti cei de pe traseu raman cu mana goala. Asta s-a intamplat inainte de criza si se intampla chiar si acum. Ba chiar la o scala mai mare.
Cat despre bancile care au „investit” in CDS si alte asemenea povesti, au dat faliment cand aveau pierderi? Nu, bineinteles. Banii tipariti le-au salvat. Si banii tipariti se fac chiar acum. Dupa primul QE de 700 miliarde cate au urmat… vreo 4. Si ce face ECB zilele astea? Tipareste bani ca sa cumpere tot felul de povesti fara sens. Nu mai vorbesc de agentiile de rating ale caror sefi trebuiau sa infunde puscaria.
Vizionarii financiari nu vad ca modelul asta economic duce la subtierea clasei de mijloc? Nu se vede ca inca bancherii castiga mai multi bani decat un inginer de soft sa zicem? Cum stimulezi creierele sa faca ceva palpabil daca e mai profitabil sa inventezi CDS sau „weather derivatives” (!!!) si sa cistigi cat cuprinde ca oricum daca pica sandramaua esti „prea mare sa cazi”?
Ca sa vezi, tocmai ei ne vorbesc despre morala!
In final dle Vasilescu poate n-ar strica sa vorbiti de TTIP si mai ales de ISDS. Ce impact crede echipa BNR ca o sa aiba…Fac un pariu cu Dvs.: statistica pe care ati prezentat-o in 10 ani o sa fie si mai rea. Adica suma o sa fie mai mare dar si mai putine companii.
La semnarea TTIP o sa avem fata in fata modelul american si modelul european. Care credeti ca e mai bun pentru companiile mici?… Este o intrebare retorica, desigur.
Cat de romantic!
Hai sa spunem lucrurilor pe nume!
Din 100% societati neperformante (ca nu cred ca sunt altfel cele care nu produc profit) exista maxim 10% societati care au fost pe profit si datorita crizei merg prost in prezent dar spera sa-si revina.
Restul de 90%, sunt tepari, evazionisti si excroci care-si fac loc cu coatele pentru a mari procentul firmelor neperformante, sustinuti de procurori, judecatori, anchetatori, etc.
Aveti mare grija cu cine faceti afaceri!