Sincer, credeam că o să mai vorbim de Cristian Diaconescu în momentul în care vor fi apărut cărțile de istorie cu oameni care nu au însemnat nimic pentru România acestor ani.
Crăcit, cu un picior pe Stînga, cu celălalt pe Dreapta, Coiosul din Cotroceni a scăpat în strîmtoarea politicii românești acest cîrnat cu freză de raton.
Băiatul ăsta care pare mereu îmbrăcat prea gros, din cauza tunicii pe care o poartă pe sub sacou, a lansat în 2011 o Platformă de Stînga, iar acum una de Dreapta, zig-zagul acesta amintind de mersul împleticit al celui care acum îl garantează pentru prezidențiale. Cu toate acestea reacționează la ridicol ca un tanc sovietic la granița Ucrainei.
N-am avut vreodată senzația că a zis ceva cu sens, ci că doar a spus cuvinte la întîmplare pentru reglarea microfoanelor prin studiourile teve. Un continuu și molcom doi-zece, doi-zece…
Ce atmosferă cînd l-a uns Udrea candidat? Și un porc care doarme bîzîit de muște ar fi roșit de jenă.
Dar nu e cazul, Cristian Diaconescu a mers ață la Ambasada SUA. Cum ce înseamnă asta? Înseamnă că americanii îl agreează, că e pe felie cu ei, i-au zis că ce bine ar fi dacă ar ajunge președinte… Cică a vorbit acolo de îngrijorările SUA legate de voturi în Parlament pentru susținerea corupților, dar că a discutat și „proiecte mai vechi”. Exact, deci el de mult tot o freacă cu americanii, el de mult e pasionat de baseball, el de mult a fost pregătit pentru pasul crucial din noiembrie. Ceață, fum, pe poarta Ambasadei iese Cristian Diaconescu încercînd cîteva mișcări de-ale lui Michael Jackson. Ce ciudat însă, oamenii din jur se uită la o hîrtie mototolită de pe marginea drumului care pare mai interesantă și, cumva, mai expresivă.
